Stresul, anxietatea, izolarea emoțională și criză existențială – sună cunoscut ?

Teatrul nu e ferit de efectele globalizării. În acest sens, recenta montare de la Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București înnoiește vocabularul prin împrumuturi necesare pe care le restituie într-o nouă formă. Astfel, „Secundar” de Alexandra Badea absoarbe toată panorama de imagini a limbajelor media pentru a răspunde unui nou orizont de așteptare și relevă mutațiile din domeniul profesional, iar subiectul se adaptează epocii, punând accentele acolo unde e nevoie. Tratând raporturile pe care le întreține individul cu societatea și cu lumea muncii, efectele novatoare se coagulează în tendințe estetice osmotice. Teme recurente precum identitatea, traumele colective, exilul, efectele globalizării se regăsesc pe scena mare a TNB-ului în montările acestei tinere regizoare. De astă-dată, pe lângă tema presiunii mediului concurențial (trupă de actori / medici chirurgi), autoarea investighează  abuzul de putere, dar și locul femeii în societate.

De la puternica sugestie a afișului spectacolului ( Jeanne d’Arc îngenuncheată) și la statuia descompusă din prim-planul scenei avem să înțelegem că „Secundar” scoate la iveală raportul conflictului cu un trecut neclar. Tema spectacolului tinde să alunece în conflictul dintre personaje și în ratările lor, amintind cumva de „ Pescărușul ” lui A.P. Cehov.

Afișul spectacolului ”Secundar” © TNB

Recursul la autobiografie, complexitatea textului, subtilitatea filosofică a scriiturii – toate conferă o notă de insolit acestei montări laborioase. Deplina funcționalitate și destinație a scenografiei (Cosmin Florea) reconfirmă personalitatea gândirii regizorale. Alexandra Badea asimilează forme ale teatrului lui Brecht, Pirandello și găsește chei à la Fellini; le contemporaneizează și le omogenizează pentru sensibilitatea lumii actuale. Metamorfoza funcțională a elementelor scenice, de o mare plasticitate, conduc spre ideea alienării individului în societatea contemporană: imagini, obiecte, întuneric, lumină, actori – tot spațiul este modulat după o lege unică. Implozia culturală a textului își regăsește expresia printr-o diseminare a imaginii și printr-o defragmentare a spațiului. Singurul element din decor care ar putea rezona cu omenescul este băncuța din fața clădirilor înecate în umbră, unde adesea cuplurile mai poposesc.

”Secundar” © TNB

Montat cu o energie vibrantă și cu un scenariu care te pune pe gânduri, „Secundar” reușește să capteze atenția publicului de la primul moment. Alexandra Badea reînvie, într-un mod contemporan, problemele artiștilor, punându-le în centrul unui discurs care nu doar că reflectă realități sociale și politice, dar și redă o poveste emoționantă despre relațiile interumane. Luciditatea teatrului lui Pirandello (măștile sociale) obligă la luciditate. Prin urmare, echipa coordonată de Alexandra Badea are curajul să afișeze convenția scenică în toată ‘nuditatea’ ei încă din primul act. Alexandra Badea pune accent pe relațiile dintre personaje și pe conflictele lor interioare. Cu o structură narativă de factură post-dramatică, spectacolul te invită să te pierzi în gândurile și trăirile personajelor, să le înțelegi dilemele și frustrările.

Cosmina Olariu © TNB

Montarea alternează momente de tensiune cu scene de o sensibilitate deosebită, iar acest contrast ajută la crearea unei atmosfere electrizante. Această calitate a montării nu putea fi atinsă fără contribuția substanțială a interpreților, una dintre cele mai bune echipe de actori din TNB. Personajele sunt prinse între dorință și frică, revoltă și resemnare, iar pendularea între jocul de dominare și abuz conduce către conflict, având și aerul unui thriller psihologic. Eroii de pe scenă sunt surprinși într-o dinamică a relațiilor toxice, dar izbutesc să spargă acest ‘insectar’ și vor pune bazele unui alt mod de comunicare, eliberându-se de stres, anxietate și izolare emoțională. Toți interpreții  au frazarea inteligentă, lipsită de emfază sau retorism. Fiecare dialog rostit aproape ‘alb’ (la debut) sunt îmbinate cu fraze neobișnuite, complinind totul prin expresivitate și gest între ședințe de grup, anchetă, scene din repetiții sau în secvențe din viața personală. Înlocuind binoclul de teatru din veacurile trecute, ecranele uriașe și filmările live contribuie la nota de veridicitate, iar chipurile surprinse de Boróka Biró conferă autenticitate trăirilor de pe scenă.  În fapt, utilizarea proiecțiilor video, care, pe lângă aportul estetic, adânceau subiectele abordate, oferă și o legătură vizuală între lumea exterioară și cele interioare ale personajelor.

Cosmina Olariu și Emilian Oprea © Adi Bulboacă / TNB

Iluminatul (Cristian Șimon) a fost utilizat cu măiestrie pentru a sublinia momentele de criză interioară și de revelație ale personajelor, iar muzica (Călin Țopa) a fost integrată discret, dar eficient, pentru a crea tensiune sau relaxare acolo unde era necesar.

Fragilitatea contopită cu forța reprezintă nota distinctă a Sofiei, întrupată cu aplomb de Ada Galeș. Acest alter-ego al regizoarei reprezintă dârzenia omului care a înțeles că asumarea și autenticitatea sunt determinante în viață. Ada Galeș îndeplinește toate condițiile pentru o funcție ce suprimă încrederea în sine : privirea electrică și forța sălbatică cu care își face jocul transgresează ecranul sau impresionează și spectatorul din ultimul rând al sălii. În plin contrast cu aceasta, o regăsim pe Marta, personajul de la care semantic cuvântului ‘secundar’ va genera conflictul și chiar titlul. Tânăra Cosmina Olariu găsește tonurile juste pentru a portretiza identitatea neclară a eroinei, care ajunge la manifestări indecise, ba chiar la instabilitate și comportamente imprevizibile.

Emilian Oprea și Ada Galeș © TNB

Relația dintre Sofia și Mircea înlătură vălul de putere și mai îndulcește condiția eroinei. În raport cu personajul întruchipat de Emilian Oprea, Sofia manifestă o feminitate controlată și sofisticată. Minciuna se insinuează ca parte integrantă a vieții cuplurilor; însă depinde la ce moment se ivește și cât timp poate fi tolerată de celălalt partener. Plin de farmec, stăpân pe gest și replică, Emilian Oprea aduce aerul seducătorului de modă veche / old–fashioned (à la Jon Hamm din serialul-cult „Mad Men”). Fără să deterioreze natura teatrală, regizoarea extrage părțile esențiale din fizionomia personajelor și le organizează, cu inspirație, într-un cadru propice. Bunăoară, un alt cuplu fisurat îl constituie și cel alcătuit din Marina și Toma.  Există, în acest spectacol, o risipă de tandreţe feminină descătuşată așa cum este și cazul Crinei Semciuc, dând un gust dulce-acrișor tuturor entuziastelor ei agăţări de orice speranţă. Charismaticul Alexandru Potocean etalează nenumărate nuanțe din bogata paletă a personajului său.

Crina Semciuc și Alexandru Potocean © Florin Ghioca / TNB

Șarja robustă a subtilității, umorul sec, adesea aspru, se regăsesc în interpretarea lui István Téglás. Actorul devine un soi de Jolly Joker de o virulență nemaipomenită în acel microunivers. Luptându-se el însuși cu statului de secundar în propria viață, încearcă să ajute și să devină un fel de salvator al Martei, schimonosind cu farmec melodiile din anii ΄80 („Să mori de dragoste rănită”).

István Téglás și Ada Galeș © Adi Bulboacă / TNB

Îl secondează cu brio pe Vladimir, întruchipat de experimentatul Mihai Călin. Directorul cinic (vezi și „America, venim!”) este ba ridicol, ba duios, în măsura în care trebuie, pentru a putea fi elocvent și convingător. Îngândurările nostalgice ale acestui ‘raisonneur‘, cât și confesiunile autentice (mult-comentatele sale filme de la începutul anilor ΄90) dovedesc remarcabilele disponibilități comice ale artistului Mihai Călin. Adesea, în fluxul spectacolului, se disting și inserturile de tip brechtian, cât și suflul autoconfesiv, pentru a întări nevoia de empatie.

Mihai Călin și Diana Dumbravă © Florin Ghioca / TNB

Bunăoară, interacțiunile dintre Olga și Vladimir adâncesc ideea de ruptură între generații (ei și ceilalți actori mai tineri), cât și legătura dintre cei doi actanți maturi. Diana Dumbravă păstrează îndârjirea Fetei vitrege din spectacolul „Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello (montare din anii ΄90, la Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra din București, în regia Cătălinei Buzoianu), dar și candoarea frântă a Mariei (rol care a adus numeroase premii pentru acest film). În cele mai multe cazuri, expresivitatea chipului său întrece în intensitate chiar replica (multe dintre ele extrem de acide). Flashback-urile cinematografice, pe fundalul sonor susținut de songuri sugestive (Jardin d’hiver) umanizează și dau credibilitate relației dintre Olga și Vladimir.

Mihai Călin © TNB

Caracterul de dezbatere teoretică și de convenție scenică este permanent concurat de intriga propriu-zisă, iar persiflarea discursurilor de dezvoltare personală (excelente în această scenă Diana Dumbravă, Ada Galeș și Crina Semciuc) fac sala să vibreze. În final, regizoarea  a condus la rememorarea teribilului hit al muzicii pop din anii ΄90, al regretatei artiste Laura Stoica: „Un actor grăbit”. Aduce în scenă motive și însemne ale lumii patriarhale (preotul, bărbatul cu scufie și cămeșoi, vrăjitoarea, maternitatea/fecunditatea etc.) pe fundalul disco (Dalida / Gigi l’amoroso ) într-o încercare de reconciliere a prezentului  cu trecutul.

”Secundar” © Florin Ghioca / TNB

Întreg ansamblul contribuie la motivul lumii invadate de instinct, iar excesul fiziologic ne trimite cu gândul la orgiile din „Satyricon”. Traiul melcoid din camerele/cămăruțele din ansamblul scenografic înalt (din primele acte) este coborât la vedere și adus pe acest larg câmp al reconcilierii scăldate «cu o bere, ce pe vremuri», iar actorii antrenați de Florin Fieroiu te îndeamnă la altfel de ierarhizări. Fantoma feministă (aici, Cosmina Olariu în straie de epocă) bântuie acest cadru general și reflectă atât perspectiva concepției regizorale, cât și filtrul de lectură al acestei montări complexe. Plonjând într-un ‘mic infern’, „Secundar” răscolește conștiințe, impresionează și pune spectatorul pe gânduri; mobilizează energii.

Cosmina Olariu © Adi Bulboacă / TNB

Regizoarea s-a dovedit a fi o fină analistă al traumelor contemporaneității și o atentă comentatoare al epocii pe care-o parcurgem. Alexandra Badea reușește să transmită un mesaj profund și universal, fără a oferi răspunsuri clare, dar provocând spectatorul să-și pună întrebări importante despre locul său în lume și despre locul pe care îl ocupă ceilalți în cadrul societății.

 

Secundar de Alexandra Badea

Regie: Alexandra Badea

Scenografie: Cosmin Florea

Sound design: Călin Țopa

Lighting design: Cristian Șimon

Director de imagine: Boróka Biró

Asistent regie: Corina Mihaela Predescu

Coregrafie: Florin Fieroiu

Producător delegat: Mădălina Ciupitu

Regia tehnică: Adrian Ionescu

Sufleor: Tatiana Oprea

Data premierei: 15.03.2025

Durata: 2 h 45 min / Pauză: 15 min

 

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani: limbaj licențios

Din cauza efectelor stroboscopice și de lumină, de scurtă durată și intensitate, spectacolul nu este recomandat persoanelor cu fotosensibilitate și celor care suferă de epilepsie!

 

Distribuția:

Olga: Diana Dumbravă Marina: Crina Semciuc
Sofia: Ada Galeș Marta: Cosmina Olariu
Mircea: Emilian Oprea Toma: Alexandru Potocean
Victor: István Téglás Vladimir: Mihai Călin
Voce inspector: Marius Bodochi Voce terapeută: Alexandra Badea