Poetul TOZAN ALKAN, în două poeme pe care le-am tradus din engleză:
Ploaia
Vântul mă poartă în căutarea păsărilor roșii ale aerului
Măturat de vânt, distrus mă plimb prin ploaie
Populația suburbană a inimii mele e prigonită de mulțimile ale căror iubiri mă fac să mă simt un exilat
Acesta poate fi motivul pentru care sunt pentru mine un străin
Într-o bună zi e posibil ca și singurătatea să devină perimată
Ca naftalina, țigările sau chiar chibriturile
Ceasurile vor îmbătrâni în timp ce se lovesc de ore
Ceea ce va rămâne în urmă va fi scheletul timpului
Mă voi însoți cu uitarea, impunătoare, care va mătura totul în cale ca o furtună
Mă voi strecura în imaginația ademenitoare
cortinele spre care îmi îndrept privirea
vor cădea peste amintirile de care m-am lepădat
Sunetele gramofonului în game stranii răzbat de pe străzi care par să-mi poarte pașii spre destinații necunoscute
Îmi caut refugiu în ploaia în care sunt îngropate atâtea povești tragice
O las să cadă pe buzele mele să se prăvălească peste mine
Să-mi acopere mai întâi ochiul drept, apoi ochiul stâng
Cu fiecare clipire mă perind între viață și moarte
______________________________
Castelul
În culori decolorate din spectrul fierei
Castelul arăta bine, mai ales răsfrânt în apă
Am mers în fiecare seară până la marginea parapetului
Până când sorții au decis: sinuciderea
Am fost marcați ca sclavi pe harta infracțiunilor
Sclavi puturoși, plini de fumurile libertății
Cu trandafiri înfipți la butonieră
Bine hrăniți cu pâine și muștar
Am cântat refrene revoluționare toată viața
Am așteptat întunericul să coboare ca un parapet rahitic
Era momentul cel mai potrivit
Să ne lăsam sufletele să se ridice la cer
În culorile decolorate din spectrului fierei
