Ar putea fi un răspuns, răspunsul, confirmarea încercată de timp a unei dulci promisiuni făcută în vremuri când totul părea mai ușor sau când, pur și simplu, așa era firesc să fie… I still do de-abia acum  are o altfel de greutate care-ți ia greutatea. De pe suflet. Atunci când îndrăznești să întrebi Mă (mai) iubești?!

I still do este confirmarea lui Eric Clapton, cea de a 23-a, făcută bluesului – iubirea vieții lui.

Cel de-al 23-lea album de studio din carieră, intitulat „I Still Do„, este produs de faimosul Glyn Johns cu care Clapton a colaborat în 1977, pentru ”Slowhand”, și în 1978, pentru ”Backless”.

Albumul conține piese originale și cover-uri după Bob Dylan (“I Dreamed I Saw St. Augustine”) și după Robert Johnson (“Stones in My Passway”).

”Muzica pornește direct din inima lui către degetele sale”, declara producătorul Glyn Johns.

Iar de acolo până la alte inimi face o spirală, ca o revelare a lucrurilor profunde provocate de o rotire continuă în jurul axului vieții, mereu întru-un alt plan, mai înalt, mai plin de sens și de înțelegere.

Spiral

You don’t know how much this means
To have this music in me
I just keep playing these blues
Hoping that I don’t lose

I just keep playing my song
Hoping that I get along
You don’t know how much it means
To have this music in me

In the morning
In the daytime
In the evening
In the nighttime too
I gotta have it
I gotta have this blues
I gotta have it

Videoclipul ”aruncă o privire” animată prin cariera și muzica de șase decenii a lui Eric Clapton, reimaginând coperțile albumelor sale și fotografiile iconice, de la Cream, Yardbirds și Slowhand până la MTV Unplugged și operele pictate de Sir Peter Blake pentru I Still Do.

Ce poate fi muzica lui, altceva decât un îndemn spiralat subtil, spre devenire, supraviețuire și izbândă, bucurie a tristeții și perfecțiune?!

foto tumblr.com

Citește și Baby can I hold you