Una dintre cele mai frumoase și durabile povești de dragoste și prietenie din lumea modei…

… era cât pe ce să nu aibă loc, dacă destinul n-ar fi hotărât în locul oamenilor, probabil.

Povestea începe în 1953, în timp ce Audrey Hepburn filma ,,Sabrina”, plănuiește o vizită la studioul designerului vestimentar francez Hubert de Givenchy (Hubert James Marcel Taffin de Givenchy s-a născut la Beauvais, în Picardia, la 21 februarie 1927, și a murit în 10 martie 2018, în somn, la reşedinţa sa din apropierea Parisului), situat în capitala Franței, pentru a-i propune să îi creeze rochiile pe care va trebui să le poarte la filmări. Intuiție feminină! În același an, filmul ia Oscarul pentru cele mai bune costume, toate opera aceluiași creator de modă.

„O rochie trebuie să urmărească corpul unei femei, în niciun caz corpul femeii să urmărească forma rochiei. Aceasta este adevărata modă!”

Despre colaborarea lor, un film interesant

Paris, 1956

Givenchy o aștepta, de fapt, pe mult mai faimoasa pe atunci Katherine Hepburn. În locul acesteia, la studio, și-a făcut apariția Audrey, pe care Givenchy a descris-o întocmai: ,,o persoană slăbuță cu ochi frumoși, păr scurt, sprâncene groase, pantaloni foarte mici, cu o pereche de balerini în picioare și un tricou. Pe cap purta o pălărie de paie legată cu o panglică roșie.” Acesta i-a refuzat vehement propunerea de a o îmbrăca, expediind-o scurt: „Nu, Mademoiselle, nu vă pot îmbrăca.”

Audrey Hepburn într-o creație Givency, 1955

Cu toate acestea, Hepburn nu s-a descurajat și l-a invitat pe Givenchy la cină. Până la finalul acelei seri din 1953, se spune că designer-ul a căzut în mrejele ei, sau, așa cum spunea chiar el: ,,frumusețea, personalitatea și spiritul ei luminos m-au fermecat.”

1957, în timpul filmărilor la Funny Face

Așa a început o prietenie creativă care a durat până la moartea lui Hepburn, în 1993. ,,Ea m-a provocat și a insistat, cât de norocos am fost că am acceptat!” a spus Givenchy. Cunoscută pentru grația și atemporalitatea ei, mintea creativă din spatele majorității costumelor din filmele britanice în care a jucat actrița s-a dovedit a fi aristocratul designer francez. Hepburn a fost muza și prietena lui Givenchy timp de mai bine de 40 de ani, spunând că: ,,hainele create de el sunt singurele în care mă simt eu însămi. El este mai mult decât un creator de modă, este un creator de personalitate.”

Stilul creat de Givenchy pentru Hepburn a avut un impact cultural masiv. De la rochia neagră din „Breakfast at Tiffany’s” până la ținutele din „Sabrina” și „Funny Face”, aceste creații sunt adesea citate ca exemple clasice de eleganță atemporală. Stilul lui Hepburn, cu siluete simple, ținute elegante și accesorii minime, a devenit emblematic pentru era sa și este încă considerat un etalon de eleganță. Givenchy a fost cel care a contribuit semnificativ la acest stil, creând ținute care subliniau grația și frumusețea unică a actriței.

Rochia neagră semnată de Givenchy din celebrul film „Breakfast at Tiffany’s” a fost vândută în 2006 cu peste 462.000 £, cel mai mare preţ pentru o rochie dintr-un film.

Jucând rolul lui Holly Golightly, în faimoasa rochie neagră din filmul Breakfast at Tiffany’s, 1961

Spre sfârșitul vieții ei, actrița i-a oferit designerului o haină albastră, zicându-i că atunci când va fi trist, să poarte haina pentru a-i da curaj. Chiar și după 20 de ani de la moartea sa, Givenchy încă afirma copleșit de emoții că de la Geneva până la Paris, purta haina pe care ea i-a dăruit-o.

Așa s-a încheiat povestea de dragoste dintre elegantul stăpân al unui chic devastator și prea-iubita emblemă a filmelor și a modei. Mai târziu, Givenchy spunea despre Hepburn că: ,,te fermeca, îți insufla iubire și frumusețe, iar zânele ca ea nu dispar niciodată cu totul.”

În How to Steal a Million, Givenchy a realizat la cererea lui Audrey și în exemplar unic, voaleta neagră din mătase Chantilly, deși pretextase la început că el nu confecționează asemenea accesorii

„Cea mai mare victorie a mea a fost aceea de a fi în stare să trăiesc cu mine însămi, să îmi accept defectele. Sunt foarte departe de a fi un om adevărat, aşa cum mi-aş dori să fiu. Dar tot eu îmi dau seama că, în cele din urmă, nu sunt chiar de rea”.

Audrey Hepburn