Hotarul nestatornic – „Beginners”

Se întâmplă deseori ca, asaltat fără încetare de probleme diverse, fiecare om să simtă că nu-şi găseşte locul în propria-i existenţă. Și, deodată, recunoaște celebra interogație: «Unde a dispărut copilul din noi?»

Maestru al ‘teatrului de autor’, britanicul Tim Crouch amestecă, cu bună știință, comedia, drama, farsa cu nuanțe de tragic (într-un fel de crossover), cu scopul de a oferi o piesă care invită publicul să contribuie la actul teatral. Bunăoară, recenta montare de la Teatrul Național din București – Beginners – devine o lecție despre puterea tămăduitoare a artei în fața pierderii și a suferinței. Energicul director de scenă Bobi Pricop mizează pe dimensiunea formatoare a ludicului și pe capacitatea sa de adaptare, astfel încât să dea naștere unei teatralități specifice. Prin urmare, pe scena din Sala Atelier a Naționalului bucureștean, găsim răspunsurile potrivite pentru întrebarea: «Cum ar putea fi văzute copilăria și maturitatea ciocnindu-se ?»

Afișul spectacolului © TNB

Cultura pop și cinemaul au oferit, deja, unele răspunsuri dacă ne gândim doar la comedia Big, în care Josh/Tom Hanks se trezește, în mod misterios, în trupul unui adult, așa cum Jenna/Jennifer Garner își dorește să depășească mai repede vârsta nesuferită a pubertății și devine o, brusc, o trentagenară de succes în 13 Going on 30. Bobi Pricop aduce – prin acest spectacol – un omagiu teatrului însuși, nu doar prin teatralitatea sa organică, ci și prin modul în care directorul de scenă a descoperit sensuri nebănuite în poetica unui text contemporan (montat, la premieră, la Teatrul Unicorn din Londra, în 2018). Dacă montajul desenează un raport de cauzalitate între copilărie și maturitate, raporturile conceptuale și narative se lămuresc definitv abia în ultimele douăzeci de minute ale spectacolului. Precum în principiul vaselor comunicante și în Beginners, meditația asupra vârstei glisează între maturitate și copilărie.

”Beginners” – Scenă de la repetiții / © Foto: Andrei Gandac

Într-un cadru scenografic versatil, ce ne trimite cu gândul la un film noir sau un thriller urban, după perdelele de apă, se profilează siluetele subțiri a două eroine: Joy și dublul ei în miniatură. Tema morții, obsesiile legate de tranziție și pierdere, despre viitor și despre începuturi sunt lansate către public sub forma unor jocuri sau discuții cu tentă ludică. Sarabanda qui-pro-quo–urilor moderne (copilul e, de fapt, un câine, bebelușul este o păpușă, adulții sunt copii, iar părinții lor sunt prieteni încă din vremea studenției) și a dezvăluirilor alternează cu momentele de reflecție și de poezie, care ne oferă o stare de plăcută incertitudine și de suspans continuu. În casa de vacanță din Cornwall, transfigurată artistic, pe scena de la Național (Scenografie: Nikola Toromanov, Asistent scenografie: Gabi Albu) se conturează o lume a contrariilor: suspans, violența amenințărilor, dar și giumbușlucuri inocente strecurate printre replici ‘cu lipici’. Bunăoară, Beginners devine un amestec de farsă burlescă, de şarjă, dar şi de gravitate şi umanism. Episoadele de „teatru în teatru” și cele din casa de vacanță se intersectează firesc, potențându-și reciproc ambiguitatea, luminile și umbrele.

Ciprian Nicula & Alexandru Potocean alături de copiii din ”Beginners” (Scenă de la repetiții) © Foto: Ioana Teodora Raicu

În scenă, granița invizibilă dintre copilărie și maturitate, despre copiii care am fost și despre adulții care vom deveni e fin trasată de actorii bucureșteni Raluca Aprodu, Ada Galeș, Alexandru Potocean, Istvan Teglas, Ciprian Nicula, precum și copiii Chloe Basu/Eva-Ilinca Crudu/Maria Moustache, Maria Luana Colica/Erica Mihaela Tanasov, Rareș Gheorghe/Victor Vasilescu, Radu Anghelina/ Ștefan Popa. Se practică un joc de echipă, care solicită multiplu actorii în evoluțiile individuale, dar și în ciclica revenire colectivă. Adulții omoară albinele sau le lasă să moară, adulții țin copiii în beznă/întuneric. Problematica de ordin social (familia disfuncțională) s-a pliat perfect pe codurile unei farse cu accente tragice (mama lui Joy suferă de cancer). Directorul de scenă a mizat, cu siguranță, și pe scoaterea spectatorului din zona de confort atunci când a intercalat jocul actoricesc cu mijloace care țin de tehnologiile multimedia, pentru că echipei sale i s-au alăturat și alți profesioniști – Eduard Gabia (muzica și mișcarea scenică), Dan Basu (desen  și animații). Prin urmare, directorul de scenă menține în echilibru balanța între melodramatic și comentariul social: replicile sunt dublate de paracomentariul muzical (Beatles, pop britanic) sau desenele naive cu fason de Paint din giganticul ecran din fundal.

”Beginners” – Scenă de la repetiții / © Foto: Andrei Gandac

Costumele în tonuri acidulate se armonizează perfect cu limbajul coborât din universul colorat- infantil: „tolomac”, „replici-vomă heavy metal”, iar ambianța audiovizuală structurează efectiv pulsația vitală a spectacolului. Obsesia absenței figurii paterne este puternic conturată de apariția lui „Darth Vader” în dialog direct cu micuțul Bart în postura unui Luke de ocazie (exploatarea filonului pop din seria-cult Star Wars). Cultura corporală și distorsionarea privirii firești, ale Câinelui/Sandy (Ciprian Necula), produc modificarea calitativă a energiilor. Junele actor iradiază spontan un flux de energie care stârnește interesul, cu efect magnetic asupra simțurilor privitorilor. Sandy (apelat adesea „ Fetița”) este o furtună de energie ce devine catalizatorul reacțiilor dintre celelalte personaje, chiar raisonneur-ul: „E greu în lumea asta. Lumea asta – noi”).

Cu o evidentă tonalitate moralizatoare, dar și cu un acut simț al realității, realizatorul a reunit actori cu tipologii aparte care să întrupeze, cu umor și aplmob, personajele în dublete (inițial, micuții acționează ca niște daimoni pitulați printre elementele stratificate ale decorului). În absența părinților, copiii trebuie să se substituie acestora și să facă față provocărilor pe care le presupune vârsta adultă: să se accepte unii pe ceilalți, să facă față schimbărilor și chiar să salveze planeta – ca într-un savuros divertismentul „british”. Printre toate aceste provocări, există însă loc și de aventură, joacă și teatru, pentru că Beginners este și o montare despre puterea tămăduitoare a artei în fața pierderii și a suferinței. Dintre găselniţele ‘prizelor directe’ se detaşează intervenţia lui Joy (Ada Galeș într-o formă excelentă à la Joker feminin) care ne reaminteşte de una dintre temerile actualităţii: spasmele produse de boală, mai ales de cea contagioasă. Axul emoțional al reprezentației îl constituie spectacolul oferit de copiii reuniți, cu ajutorul lui Sandy, pe imensa scenă din cele patru paturi unite. O concentrare maximă de gaguri unește gândul regizoral, mișcarea și rostirea micilor actori într-o demonstrație de grație riguroasă și-o spontaneitate bine controlată. Cu seriozitatea grav-hazlie, maturii Nigel/Alexandru Potocean (un fin „connaisseur” al tribulațiilor egoiste), Bart/Istvan Teglas contribuie la comunicarea emoțională cu publicul nevoit să le pândească tresăririle și gesturile largi, explicative, printre ghidușiile micuților.

”Beginners” – Scenă de la repetiții / © Foto: Andrei Gandac

Legăturile se împletesc, twistul se lămurește, un microunivers se dezvoltă și se profilează mai clar. Metaforic şi senzorial, cadrul scenic este domeniul de joacă şi reflecție, în egală măsură, întreaga montare are un caracter profund emoționanat. Întregul ansamblu creat de Bobi Pricop se constiuie într-un spectacol recomandat tuturor copiilor inteligenți, indiferent dacă unii dintre ei au ajuns deja adulți. Beginners rămâne o montare de calitate, trăsătură ce s-a regăsit atât în adecvarea la mijloace, cât şi la scop: cultivarea sensibilității.

Beginners de Tim Crouch

Traducere: Silvia Năstasie, Andrei Marinescu

Regie: Bobi Pricop

Asistent regie: Andreea Lucaci

Scenografie: Nikola Toromanov

Muzica: Eduard Gabia

Mișcare scenică: Eduard Gabia

Desen: Dan Basu

Animație: Dan Basu

Regia tehnică: Costy Lupșa, Cristian Paraschivescu

Distribuția:

Durata: 1 h 45 min / Pauză: Nu

Mădălina Dumitrache

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.