De dor și de ploaie colindă prin minte

zilele

ca niște câini rătăciți

cu cozile-ncovrigate în cheia fa

par blânzi, dar

din garduri mușcă, dacă-i provoc

”Hickory Dickory Dock, I got to roll back the clock”, se-aude

undeva-n spatele meu

de sub ruine de viitor, zâmbește calin, Pythia

purtând pe frunte,

curgându-i pe buze

frunze

înguste de echivoc:

”De treci granița, va cădea un imperiu!”

zâmbesc și eu, totul e joc, fiece zi mi-e destinată ca unui

cauciuc cuiul 

înfipt chiar pe mijloc.

foto tumblr.com

Citește și îmi ceri să-ți explic