hai să ne jucăm de-a (îm)potrivirea
să vedem cine rezistă mai mult, cine
are oase mai moi și gene
mai dese
urechea cea nouă de pământ o lipesc și ascult
e între noi o frecvență, un grafic, ceva virulent
paranteze-nfoiate, un iepure alb de sub care
sare
cursorul orb și dement
doar un clic distanță, ce dacă se (îm)potrivește
sentimentul absent
e cel mai faimos carnaval și
uite cum pletele, verzi,
ne flutură
vânt.
foto tumblr.com
Citește și poți aștepta, cu fața în sus
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
