Greta Garbo – o reinterpretare a feminității – cel puțin în viziunea mea.
Adjectivul „androgin”, mai ales atunci când este asociat unei femei, se interpretează adesea ca „băiețesc”, „grobian” sau chiar „frivol” (în unele cazuri)… Nimic mai greșit! Există bărbați androgini, așa cum există femei androgine, care nu au nicio legătură cu lipsa educației sau cu vulgaritatea de orice fel. De asemenea, puțini cunosc originile acestui termen, așa că, dacă aveți curiozitatea, vă redirecționez aici și aici pentru a afla câte ceva despre mitul androginului.
Iconica actriță Greta Garbo, „Sfinxul androgin”, care a fascinat bărbați și femei deopotrivă de-a lungul timpului, reinterpretează standardele frumuseții, alături de Coco Chanel și Marlene Dietrich. Acestea au demonstrat că o femeie stilată poate integra cu grație elemente vestimentare masculine în ținutele ei, fără ca feminitatea să-i fie alterată. Așadar, o femeie poate fi androgină – atâta timp cât se regăsește în acest stil – fără a fi lipsită de rafinament. Specificul femeii androgine stilate nu se reflectă doar în haine, ci și în atitudine, în această categorie regăsindu-se adesea cele mai hotărâte, mai curajoase și mai originale dintre noi.
Cele trei doamne care au revoluționat moda și cinematografia rămân o prețioasă sursă de inspirație pentru mine, însă acest articol îi este dedicat Gretei Garbo. Așadar, v-am pregătit o traducere și o adaptare proprie din limba spaniolă în cele ce urmează.
Greta Lovisa Gustafsson (Greta Garbo) s-a născut într-un cartier sărac din Stockholm, Södermalm (Suedia), la data de 18 septembrie 1905. Fiica muncitorilor Anna Lovisa (Johansdotter) și Karl Alfred Gustafsson este cea mai mică dintre cei trei frați. La vârsta de doar 6 ani se angajează „ca vânzătoare a ziarului <<Stridsropet>>, o publicaţie a Armatei Salvării. Cu banii obţinuţi mergea la cinematograf, fapt care spune multe despre copilul visător.”
În urma morții tatălui ei, adolescenta Greta, de doar 14 ani, este nevoită să abandoneze școala și să lucreze pentru a-și ajuta financiar mama, fratele (Sven Alfred) și pe sora ei (Alva Maria). După un timp reușește să se angajeze într-un magazin din Stockholm, Pub, unde a fost remarcată pentru frumusețea și carisma ei. La scurt timp a început să colaboreze cu firme suedeze de renume, făcând reclame. După ce a apărut pe coperțile revistelor, a fost aleasă pentru a juca într-un scurtmetraj publicitar la Pub. În anul 1922, regizorul de comedii Eric Petscher i-a oferit șansa de a juca în Luffar-Petter. La scurt timp după, a primit o bursă pentru a studia la Școala de Dramă din Stockholm.
Au urmat filmele The saga of Gösta Berling (1924), în regia lui Mauritz Stiller și The joyless street (1925), regizat de G. W. Pabst. Primul a avut succes răsunător, în urma căruia Garbo și Mauritz Stiller au fost contactați de casa de producție Metro Goldwyn Mayer.
Astfel, Greta Garbo începe să devină celebră în lumea cinematografiei, urmând filmele din 1926, The Torrent, The Temptress (alături de Antonio Moreno) și Flesh and the Devil (alături de John Gilbert).

Greta Garbo și Antonio Moreno în „The Temptress”, 1926 (sursă foto: peliculasactoresyactrices.blogspot.com)

Greta Garbo și John Gilbert în „Flesh and the Devil”, 1926 (sursă foto: peliculasactoresyactrices.blogspot.com)
Greta Garbo și John Gilbert joacă împreună și în următorul an, în pelicula Love, după romanul lui Lev Tolstoi, Anna Karenina. În același an este protagonista filmului The Mysterious Lady și a filmului A Woman of Affairs. În 1929 actrița este protagonista filmului mut The Divine Woman. În același an joacă în Wild Orchids, The Single Standards și The Kiss.
Au urmat mai multe pelicule înainte ca Greta Garbo să se retragă din lumea cinematografiei la doar 36 de ani, dintre care amintesc Mata Hari (1931), în regia lui George Fitzmaurice, Queen Christina (1933), Camille (în 1936, după romanul lui Alexandre Dumas fiul, Dama cu camelii) și Conquest (1937).
După ce s-a retras, Greta Garbo a trăit izolată în apartamentul ei central din Ney York, înconjurată de opere de artă. A refuzat premiile Oscar acordate până în anul 1951, când a primit Premiul Oscar pentru cariera sa. În ciuda discreției sale, următorii 30 de ani din viața sa au fost în atenția paparazzi-lor și a publicului, circulând zvonuri – unele false, altele verosimile – despre revenirea ei sub luminile reflectoarelor. Sănătatea actriței a început să se înrăutățească în anii 1980, stingându-se din viață în urma unei pneumonii și a problemelor cu rinichii. Greta Garbo a murit la vârsta de 84 de ani, în 15 aprilie 1990, la New York. În luna iunie a anului 1999 rămășițele sale au fost transportate și îngropate în cimitirul Skogskyrkogarden din Stockholm. Au existat zvonuri și în legătură cu orientarea sexuală îndoielnică a Gretei Garbo; nu s-a căsătorit și nu a avut copii, așa că averea ei, estimată la 20 de milioane de dolari, i-a revenit unei nepoate din New Jersey.
În cele ce urmează, prezentăm câteva citate, unele aparținând Gretei Garbo, iar altele despre Greta Garbo…
„Greta Garbo a rămas în conștiința noastră așa cum a trăit: splendidă și ireală, glacială și inaccesibilă. Un sfinx sub o cupolă de cristal!” (Ecaterina Oproiu)
„Viața ar fi minunată dacă am ști ce să facem cu ea.” (Greta Garbo)
„A iubi înseamnă și a învăța melodiile din sufletul celuilalt, pentru ca să i le poți cânta atunci când le uită.” (Greta Garbo)
„Greta Garbo, cu enigmatica ei materialitate, cu insociabilitatea ei misterioasă, reprezintă frumusețea zadarnică, frumusețea care se refuză posesiunii altora și nici ea nu urmărește posesiunea nimănui.” (Franz Blei)
„Sunt multe lucruri în adâncul inimii tale despre care nu poți vorbi niciodată. Ele țin de tine, sunt bucuriile și durerile tale personale și nu le poți mărturisi nimănui. Dacă o faci, simți că te murdărești.” (Greta Garbo)
„Numai Greta Garbo a fost declarată divină, adică inaccesibilă înțelegerii noastre.” (D. I. Suchianu)
„Nu vreau să fiu singură; vreau să fiu lăsată în pace.” (Greta Garbo)

M-am născut în Cluj-Napoca, județul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secția artă dramatică, promoția 2010-2014), Facultatea de Istorie și Filosofie (secția Filosofie, nivel licență) în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoția 2015-2018) și cursurile masterale ale Facultății de Litere, în cadrul aceleiași universități (masteratul de Studii Literare Românești, promoția 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „eCreator” și „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 și membră a Cenaclului Literar Studențesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „Echivalențe”.