Giorgos Seferis, poetul călător

Giorgos Seferis, născut ca Georgos Seferiades la 13 martie 1900 în Smyrna (azi Izmir, Turcia) și decedat la 20 septembrie 1971 în Atena, Grecia, a fost unul dintre cei mai importanți poeți greci ai secolului XX și un laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1963.

Seferis a crescut într-un mediu cosmopolit, întrucât familia sa avea origini grecești și turcești, cu origini culturale diverse. Tatăl său, Stelios Seferiades, provenea dintr-o familie de negustori greci din Cappadocia, în timp ce mama sa, Despina, era originară dintr-o familie aristocratică turcească.

Seferis a crescut într-un mediu bogat în cultura mediteraneană și cosmopolită, datorită istoriei familiei sale și a contextului multicultural al orașului Smyrna (astăzi Izmir). Familia a fost profund influențată de evenimentele politice și sociale ale epocii. În 1922, în timpul Războiului Greco-Turc, orașul natal al lui Seferis, Smyrna, a fost distrus în Marele Incendiu, iar familia sa a fost nevoită să se refugieze în Atena.

Educația lui Seferis a fost una solidă și diversificată. A studiat la liceul elvețian din Smyrna, unde a fost expus la o educație internațională și la diverse culturi. Mai târziu, a urmat studii superioare în drept la Universitatea din Paris, iar aici a fost influențat de cercurile intelectuale și artistice ale vremii.

De-a lungul vieții, Seferis și-a continuat studiile și formarea, iar experiențele sale diplomatice ulterioare l-au adus în contact cu lumi variate și culturi diverse. Această expunere la diversitatea culturală a contribuit în mod evident la abordarea sa complexă și universală în poezie.

În esență, familia și educația lui Giorgos Seferis au fost piloni importanți care au contribuit la dezvoltarea sa ca scriitor și diplomat. A crescut într-un mediu în care multiculturalismul și schimbările politice au avut o influență puternică asupra viziunii sale asupra lumii, iar aceste influențe se reflectă în opera sa literară deosebit de introspectivă și universală.

A studiat dreptul la Paris, dar pasiunea sa pentru literatură l-a determinat să se dedice în mare parte scrisului. A debutat cu poezii în reviste literare în anii 1920 și și-a adoptat pseudonimul Seferis, preluându-și astfel numele de familie de la bunica sa turcoaică.

Opera lui Seferis se distinge prin profunzimea introspecției și prin abilitatea de a transpune în cuvinte complexitatea umană. El a fost un poet al contemplării, explorând teme precum existența, timpul, spațiul și căutarea sensului în lumea efemeră.

Una dintre cele mai cunoscute opere ale sale este poemul epic „Strophe” (în greacă „Στροφή”). Acesta explorează călătoria interioară a individului și relația dintre trecut și prezent. Seferis a reușit să creeze o atmosferă intens evocatoare prin intermediul limbajului poetic bogat și a imagistica vibrantă.

De-a lungul vieții sale, Giorgos Seferis a fost, de asemenea, un diplomat distins. A servit ca diplomat în numeroase țări, ceea ce i-a oferit o perspectivă vastă asupra lumii și i-a influențat creația literară.

Premiul Nobel pentru Literatură pe care l-a primit în 1963 a fost o recunoaștere a contribuției sale semnificative la literatura mondială. Motivația juriului Nobel a subliniat „creația lui poetică, încrucișând tradițiile culturale, aduce expresie spirituală unei imaginații moderne”.

Moartea lui Seferis în 1971 a lăsat un gol în lumea literară, dar moștenirea sa continuă să inspire și să influențeze generațiile de autori și cititori din întreaga lume, iar opera lui Giorgos Seferis rămâne o comoară a literaturii mondiale. Influența sa asupra poeziei moderne este incontestabilă. Cu o adâncime de gândire remarcabilă și o capacitate de exprimare poetică excepțională, Seferis a contribuit semnificativ la dezvoltarea și evoluția poeziei în secolul XX.

„Strophe” (Στροφή) – Aceasta este una dintre cele mai cunoscute și influente poezii ale lui Seferis. Este un poem epic care explorează călătoria interioară a individului și relația dintre trecut și prezent.

„Mythistorema” (Μυθιστόρημα) – O altă poezie reprezentativă pentru Seferis, „Mythistorema” reflectă asupra mitului și legendei și modul în care acestea influențează înțelegerea noastră a lumii.

„Mycenae” (Μυκήνες) – Acest poem evocă orașul antic Mycenae și miturile care îl înconjoară. Seferis folosește acest cadru istoric pentru a explora teme mai ample despre existența umană.

„Wardrobes” (Πατάρια) – Această poezie se concentrează asupra trecerii timpului și a schimbării în viață, folosind metafora unor dulapuri vechi și uitte.

„The Thrush” (Το Κόκκινο Κοτσύφι) – Un poem delicat care își are centrul într-un cuc, simbol al naturii și al vieții sălbatice, și care explorează conexiunile dintre om și natură.

„In the Manner of G.S.” (Στον τρόπο του Γ.Σ.) – Acest poem introspectiv este o meditație profundă asupra sinelui și a modului în care ne percepem și ne definim identitatea.

„Thermopylae” (Θερμοπύλαι) – Inspirat de evenimentele istorice de la Termopile, acest poem explorează tema curajului și a sacrificiului în fața adversității.

neliniști

Pentru a le potoli setea buzele tale s-au chinuit
în căutarea lunca proaspătă irigată a Eurotasului
iar tu galopând după ogarul tău, nu au ajuns la tine
și transpirația distilată din vârfurile sânilor tăi.

„Nu uita că singurul lucrul care contează este să fie așa cum este și cum a fost.”

„Poți să te simți doar oaspete. Să nu aștepți să primești și să dai la schimb. Să fii pregătit pentru plecare oricând.”

„Nu trebuie să îți faci griji, ci să înveți să primești ceea ce îți este destinat.”

„Călătoria nu se sfârșește niciodată. Trebuie să o privești drept un exercițiu de curaj și inteligență.”

„Timpul, așa cum îl vedem, nu există.”

„Orașul meu nu există. Trebuie să-l visezi, ca să-l vezi.”

„Orice gânditor trăiește între cer și pământ. El trebuie să aibă cunoștințe despre ambele și să le țină unite.”

„Eu nu trăiesc, eu aștept. Pentru nimic. Pentru nimeni.”

Mikis Theodorakis – Omul este cel care creează posibilul