Numele lui Yuri Gagarin, omul care a schimbat cursul istoriei într-o zi de 12 aprilie 1961, face, din fericire, și obiectul unui film – „Gagarin, primul in cosmos” – o producție rusească din 2013, finanțată din fonduri publice. Filmul nu a avut parte de publicitatea de care un eveniment epocal ca acesta ar fi beneficiat dacă se întâmpla în Statele Unite. Vizionându-l, m-am dus cu gândul la premiatul și aclamatul Apollo 13, producția americană din 1995, dedicată misiunii spațiale spre lună, din 1970, eșuată, dar soldată cu supraviețuirea membrilor echipajului. Spectaculozitatea din Apollo 13 lipsește în filmul despre Gagarin, dar restituirea cinematografică cu mijloacele aflate la dispoziția studiourilor cinematografice de la Moscova, mai modeste în efecte speciale, este totuși o inițiativă lăudabilă.
Yuri Gagarin (1934-1968) a fost pilot al Forțelor Aeriene Sovietice și cosmonaut care și-a lăsat amprenta definitiv în cursa pentru cucerirea spațiului cosmic. Capsula numită Vostok 1, proiectată de inginerul Serghei Pavlovici Korolev/ Koroliov a completat orbita Pământului. Gagarin a devenit o celebritate internațională, i s-au acordat numeroase medalii și titluri, inclusiv cel de Erou al Uniunii Sovietice, cea mai importantă distincție din țara lui.
Gagarin a fost ales să fie primul om în spațiul cosmic în urma unei selecții extrem de severe. Pregătirea fizică intensă, testele psihologice, analizele medicale repetate, camera de izolare cu temperatură și umiditate ridicate, camera cu presiune – toate acestea i-au triat pe candidații ce aspirau la renumele de „primul om in spațiul cosmic”, din 3000 la 20, apoi 6 și ultimii doi: Yuri Gagarin si Gherman Titov. Cei doi erau eligibili având ambii „origine sănătoasă”, proveneau din mediul rural, erau familiști. Korolev l-a preferat pe Gagarin fiindcă acesta avea anumite îndoieli asupra misiunii, nu funcționa robotic, astfel factorul uman a prevalat. În finalul dezbaterilor asupra alegerii unicului cosmonaut, un tovarăș rostește solemn:
„Ce contează care dintre ei va fi primul? Contează că e cetățean sovietic!”
În plin război rece când URSS și Statele Unite se concurau acerb în cursa pentru cucerirea spațiului cosmic, într-adevăr asta era prioritatea.
„Mii și mii vor zbura, dar omenirea și-l va aminti numai pe primul.” – îi spunea Gherman lui Yuri, nu fără o urmă de invidie. Miza pentru posteritate era imensă.
Născut în 1934 într-un sat din regiunea Smolensk, într-o familie modestă cu o mamă lăptăreasă la C.A.P. și tatăl tâmplar, Yuri a fost acceptat în 1955 la Școala Militară Superioară a Forțelor Aeriene din orașul Orenburg, iar din 1957 a început zborurile individuale. În 1959 s-a raliat Programului Spațial Sovietic.
Filmul dedicat lui Gagarin este împănat cu tovarășii în uniforme militare, implicați în acțiune. Singurul personaj care face notă discordantă este inginerul Korolev, care obișnuia să-i numească pe tinerii piloți „vulturași.” Este singura figură umană, nepolitizată, de formație tehnică, și care apare îmbrăcat numai în civil. Spre deosebire de filmul Apollo 13, întreg ansamblul de pregătiri ce s-au întins pe mai mulți ani, sunt privite cu calm și luciditate, fără nota de suspans specifică filmelor americane de gen.
Pelicula este structurată pe două planuri: prezent și flash-uri din trecut. În timpul zborului Yuri își amintește pe rând de etapele de pregătire, cum își cunoscuse soția la o petrecere de 1 Mai, imaginea primei fetițe (a avut două fiice), secvențe din copilăria plină de privațiuni din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Una dintre amintiri este dialogul cu medicul curant. Acesta răspunde în timpul consultului medical temerilor firești ale lui Yuri. În fond, fiind primul, nimeni nu i-a putut garanta reușita misiunii spațiale. „La o situație de urgență, nava se va despresuriza. Vei muri pe loc. Deci, de ce să-ți faci griji?”
Superiorul în grad și inginerul proiectant aveau emoții teribile înaintea zborului; cu puțin înainte de lansarea navei a fost înlocuită o trapă, lucru care i-a fost adus la cunoștință și lui Yuri. Acesta a rămas de un calm imperturbabil. La lansare nu a fost prezentă familia cosmonautului sau populația civilă pe post de spectatori, ci doar cei implicați în mod direct. Și lamentația soțiilor cosmonauților (înainte de selecția finală a lui Yuri) e mai puțin melodramatică decât în pelicula americană. Valentina Gagarina a ascultat la radio transmisia zborului. Mai demult i se ghicise în tarot că Yuri va avea un singur zbor în spațiu. S-a adeverit, Gagarin murind în mod tragic la vârsta de numai 34 de ani în timpul unui alt zbor de antrenament.
Yuri Gagarin, soția si cele două fiice
„Pe curând, dragi prieteni!” au fost primele cuvinte ale lui Gagarin după lansare, recepționate de baza de control.
nava spațială Vostok 1
Președintele Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov era anunțat telefonic în legătură cu mersul operațiunilor. Acesta îi solicită Ministrului Apărării, mareșalul Malinovski să-l promoveze în grad pe Gagarin, de la locotenent-colonel la maior, sărind peste gradul următor de căpitan, datorită misiunii extraordinare.
În timpul unui zbor de antrenament, o „voce” i-a șoptit lui Yuri că va fi primul om care va ajunge în spațiu, i se confesa el colegului finalist Titov. Vocea nu era a lui Dumnezeu – rezultat al educației de tip ateist promovată de regimurile comuniste.
După lansare, bucuria moscoviților e euforică. Oamenii ies pe străzi, scandează și strigă:
„Suntem in cosmos!”
Secvențe memorabile în film sunt cele în care tatăl lui Yuri, într-un dialog cu un sătean nu știe că fiul său e cel care se află în cosmos, din cauza confuziei între gradele militare. El știa că fiul său este locotenent-colonel, iar celălalt îi spune că la radio au anunțat că un anume maior Gagarin se afla la bordul navei. Tatăl răspunde cu naivitate: „Nu e al meu, al meu nu e maior.” Asta spune multe despre legăturile defectuoase și rudimentare între oameni, într-o țară aflată într-un regim politic dictatorial, cu zone rurale sărace și lipsite de mijloace de comunicare la distanță.
O altă secvență este cea a aterizării, după parașutare, pe un câmp arabil. O țărancă împreună cu nepoata ei se îngrozesc la vederea „arătării” în uniforma de cosmonaut și se îndepărtează speriate. Receptarea evenimentului la nivelul colectivității nu poate fi considerată defel paradoxală. Gagarin a servit intereselor politice externe ale Uniunii Sovietice drept simbol al reușitei în cucerirea spațiului cosmic înaintea Statelor Unite.
Gagarin, primul in spatiu (2013)
Regia: Pavel Parkhomenko
Scenariul: Andrei Dmitriev, Oleg Kapanetz
Distributia: Yaroslav Zhalnin (Yuri Gagarin)
Mikhail Filippov (Serghei Korolev)
Vadim Michman (Gherman Titov)
Olga Ivanova (Valentina Gagarina)
Vladimir Chuprikov (Nikita Hrușciov)
