Iubesc lucrurile pe care nu le-am avut niciodată la fel ca şi pe acelea pe care nu le mai am.

***

El mă sărută şi iată-mă acum alta, alta prin pulsul
venelor sale, care-l dublase pe-al meu, prin respiraţia altuia
pe care o simt în respiraţia mea. Trupul
mi s-a înnobilat precum inima mea…
Un parfum de flori în respiraţia mea! Totul prin el,
care se odihni pe mine ca
roua pe ierburi.

***

Mă fac frumoasă – când te uiţi la mine –
Ca iarbă-nrourată-n dimineaţă ;
Nici stuf înalt, nici râu cu ape line
Nu-mi recunosc strălucitoarea faţă .

De gura mea cea tristă mi-e ruşine ,
De asprii mei genunchi, de vocea spartă ;
Acum când ochii-ţi au privit spre mine ,
Săracă sunt şi despuiată parcă .

Nu vei află nicicând o piatră-n cale ,
Mai goală într-a zorilor sclipire ,
Decât femeia-al cărei cânt de jale
L-ai auzit şi-ai prins-o în privire .

Eu voi tăcea, spre-a nu da tuturora
Prilej să-mi afle-adânca-nseninare,
După a frunţii mele auroră
Şi după mâna mea tremurătoare.

E noapte-n rouă, iarba e culcată .
Priveşte-mă-ndelung şi cu blândeţe ,
Ca-n zori, la râu, femeia sărutată
De tine, să aducă frumuseţe.

***

Gabriela Mistral (n. 7 aprilie 1889, Vicuña, Chile – d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945.

Fiica unui poet diletant, a început să scrie poezie ca profesoară de școală, trăind o dramă sentimentală puternică, după o poveste pasională cu un angajat feroviar care s-a sinucis. A profesat până când poezia ei a făcut-o faimoasă,  jucând un rol important în sistemele educaționale din Mexic și Chile, activă în comitetele culturale ale Societății Națiunilor. De asemenea, a fost consul chilian la Napoli, Madrid și Lisabona. A deținut titluri de onoare de la universitățile din Florența și Guatemala și a fost membru onorific al diferitelor societăți culturale din Chile, precum și din Statele Unite, Spania și Cuba. A predat literatura spaniolă în Statele Unite ale Americii la Universitatea Columbia, Colegiul Middlebury, Colegiul Vassar și la Universitatea din Puerto Rico.

Poezii de dragoste în memoria iubitului mort, „Sonetos de la muerte” (1914), au făcut-o cunoscută în toată America Latină, însă prima ei mare colecție de poezii „Desolación” („Deznădejde”) nu a fost publicată decât în ​​1922. În 1924 a apărut „Ternura” (Tandrețe”) , un volum de poezie dominat de tema copilăriei; aceeași temă, legată de cea a maternității, joacă un rol semnificativ în „Tala”, poezii publicate în 1938. Opera sa completă a fost publicată în 1958.

Premiul Nobel pentru literatură 1945 a fost acordat Gabrielei Mistral „pentru poezia ei lirică, prin care, inspirată de emoții puternice, și-a făcut numele un simbol al aspirațiilor idealiste ale întregii lumi latino-americane”.