Viaţa? Doar o matematică abstractă în care încerci mereu şi mereu să obţii acel doi de care cineva ţi-a vorbit la început, cu promisiunea că nu există o altă matematică decât cea pe care aţi învăţat-o împreună, atunci când… nu exista „deocamdată” sau „vreodată”. Acolo unde, absorbit în timp, Timpul îşi căuta legitima pereche.
BRIEFING
Toate nenorocirile din lumea asta
iau loc seara într-un colț al minții
cu capul în mâini
se transformă pe nesimțite
într-un fel de plăcere vinovată
ca un fel de a fi când nu ești…
Nicio amânare nu mai are timp
nu mai are spațiu între interstiții
pe amintirile mele câte unii se cred medici legiști
disecă, sfârtecă, dezasamblează,
munca e veșnic în toi
nu se admite pauză.
El mă citește până la os
mă pătrunde până la piele
ca o ploaie de vară subțire
între oasele mele hibernale
se prelinge ca o miere zaharisită
uitată la soare într-un ochi de cristal.
Știu doar că între noi nimic nu e
stăm lipiți spate în spate
fără să ne știm ca la început
decât cuvintele și sângele
ne curg prin vene
de frumos mă întrece cu mult.
Nu vorbesc, simt
se preumblă prin mine sălbatic
mă întoarce pierdută ce sunt
arde așteptarea amarnic amurgul
a și cu a deocamdată fac doi
în matematica lui poezie.
