„Era acea sete care se adunase în corpul nostru de foarte mulți ani. Cuvinte în lanțuri pe care nu le puteam rosti decât pe buzele visărilor noastre. Totul era înconjurat de miracolul verzui al corpului tău, ce peisaj pitoresc! Înlăuntrul formelor tale, atingerea mea, murmurul apelor mele înfiora genele florilor. În seva buzelor tale își lasă parfumul toate fructele din lume, sângele rodiilor, întinderea nesfârșită a mammee-ului și limpedele ananas. Strângându-te la piept, am simțit  mirajul formelor tale pătrunzând din vârful degetelor în tot sângele. Mireasma stejarului pur, amintirea nucilor, respirația verde a frasinului… Orizontul și întinderea pământului – le-am urmat cu un sărut.

Uitând toate cuvintele, numai așa vom putea zămisli acel limbaj capabil să înțeleagă privirile furișate ale ochilor noștri închiși. Ești aici, intangibil, și totuși universul pe care îl simt prezent în camera mea. Absența ta se naște înfiorată din fiecare ticăit al ceasului și din pulsația razelor de lumină; te simt respirând prin fereastră. Distanța de la tine la palmele mele o acopăr cu mângâieri, sunt cu tine pentru un minut și în același timp cu mine pentru un moment. Iar sângele meu este miracolul care curge prin venele aerului din acel spațiu situat între inimile noastre. Miracolul verde al peisajului meu trupesc capătă în corpul tău perfecțiunea naturii. Plutesc prin ea mângâind cu degetele dealurile molcome, mâinile mele se afundă cu patimă în văile umbrite și mă simt învăluită în ramurile tale, răcoroase și verzi. Pătrund erotic întregul pământ, căldura lui mă primește și corpul meu întreg e atins de prospețimea frunzelor catifelate. Roua e însăși sudoarea unui iubit, perpetuu reinventat.

Nu e dragoste, nici sensibilitate, nici afecțiune, e viața însăși, viața mea, pe care am descoperit-o în mâinile tale, pe buzele tale și la pieptul tău. Simt gustul migdalelor, coborât în mine  de pe buzele tale. Lumile noastre nu s-au înstrăinat niciodată. Inima unui munte n-o poate ști decât un alt munte.

Prezența ta plutește pentru un moment sau două ca și când mi-ar înfășura întreaga ființă în febra așteptării următoarei dimineți. Știu că suntem împreună. În acel moment al revelației senzoriale, mâinile mele se scufundă în mireasma portocalelor, iar trupul meu se lasă în voia îmbrățișării tale.”

(traducere și adaptare: Andra Tischer)

Una dintre cele mai frumoase scrisori de dragoste, una dintre cele mai pasionale femei, pentru care atracția erotică e contopire cu sevele celuilalt, de-a lungul și de-a latul ființei lui, cu munții, apele, văile sau deșerturile lui: Frida Kahlo către Diego Rivera. „Am avut două accidente mari în viaţa mea: Diego, şi un accident de tramvai. Diego a fost de departe cel mai rău.”, spunea artista, țintuită la pat datorită coloanei fracturate. Firea ei optimistă n-a permis naufragiul sufletesc, pentru că „în fond, suntem în stare să suportăm mult mai mult decât ne gândim că am putea suporta.”, iar Frida a continuat să-l iubească, trecându-i cu vederea excentricitățile comportamentale și escapadele amoroase, înțelese în cauza și nu în efectele lor. „Ţi-aş dărui tot ce n-ai avut vreodată, dar şi aşa n-ai ştii cât de minunat e să te iubesc.” – iată cum gândea Kahlo.

Frida Kahlo și Diego Rivera: Cei doi pictori mexicani celebri au fost căsătoriți, dar și prieteni și colaboratori artistici. Relația lor a fost tumultuoasă, cu despărțiri și împăcări, dar și cu sprijin reciproc în cariera artistică și activismul lor politic. Cei doi au fost căsătoriți de două ori: prima dată în 1929 și apoi în 1940. Relația lor a fost marcată de infidelități, gelozii și tensiuni, dar și de o profunda conexiune artistică și intelectuală.

Frida Kahlo, pictoriță și reprezentantă a artei suprarealiste, și Diego Rivera, pictor și muralist celebru, s-au întâlnit în anii ’20, iar Rivera a devenit mentorul și susținătorul tinerei Kahlo. Ei au avut o influență semnificativă unul asupra celuilalt, iar stilurile lor artistice s-au încrucișat și au evoluat în timpul relației lor.

În ciuda multiplelor despărțiri și împăcări, Frida și Diego s-au sprijinit reciproc în carierele lor artistice și în activismul politic. Rivera a fost un susținător al artei lui Kahlo și a contribuit la promovarea și recunoașterea talentului ei artistic. La rândul ei, Frida l-a sprijinit și l-a ajutat pe Diego în proiectele sale de artă murală, inclusiv în realizarea unor fresce celebre.

De asemenea, Frida și Diego s-au implicat și în activism politic, susținând cauze precum comunismul și drepturile indigenilor mexicani. Au făcut parte din cercuri artistice și politice importante și au folosit arta lor pentru a transmite mesaje sociale și politice..

Filmul biografic „Frida” este un must seen, pentru că descrie viața și activitatea celebrei pictorițe mexicane într-un mod autentic, cu toate picanteriile pe care tumultuoasa relație dintre protagoniști a avut-o. Cei doi actori principali fac un joc extraordinar, iar peisajele și decorurile sunt foarte inspirate, ca și coloana sonoră, aparținând compozitorului Elliot Goldenthal.

Iată câteva date despre film, convingătoare în legătură cu calitatea lui:

Echipa:

  • Director/Regizor: Julie Taymor
  • Actori: Salma Hayek, Alfred Molina, Mia Maestro, Antonio Banderas.
  • Anul: 2002

Premii Oscar 2003:

Cea mai bună actriță în rol principal – Salma Hayek

Cea mai bună scenografie – Felipe Fernández del Paso, Hania Robledo

Cel mai bun machiaj – John E. Jackson, Beatrice De Alba

Cele mai bune costume – Julie Weiss

Cea mai bună coloană sonoră – Elliot Goldenthal

Cel mai bun cântec original – Elliot Goldenthal, Julie Taymor

 Premii Globul de Aur 2003:

Globul de Aur pentru cea mai bună actriță(dramă) – Salma Hayek

Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră – Elliot Goldenthal

Premii Venetia 2002:

Leul de Aur – Julie Taymor

Premiul Kinematrix pentru formate speciale – Julie Taymor

Ecranizare: Filmul a fost ecranizat după cele două cărți ale lui Hayden Herrera: “Frida” și “The Life and Times of Frida Kahlo”.

Lecția de viață:

„Nu foloseşte la nimic faptul că imaginaţia noastră are aripi dacă sufletul ne este închis într-o cuşcă.”

Citiți și Viața e frumoasă și merită trăită – „A Good Year”