Fotografia este arta care poate face ceea ce timpul nu poate zădărnici: să capteze imagini pe care să le păstreze o eternitate. Un periplu prin lumea în imagini alb-negru sau color poate însemna un moment de reflecție pentru cel care simte că dincolo de lucruri se află idealuri, sentimente, pasiuni sau amintiri încarnate în substanța inefabilă a artei. Iată câteva frânturi de viață, cuvinte și imagini care să vă lumineze această zi.
Primele 10.000 de fotografii sunt cele mai proaste. – Henri Cartier-Bresson
tumblr.com
Henri Cartier-Bresson ( 22 august 1908 – 3 august 2004) a fost un fotograf francez umanist considerat maestru al instantaneului și un utilizator timpuriu al filmului de 35 mm. A fost un pionier al fotografiei stradale și a privit fotografia ca esențială în capturarea unui moment decisiv. Cartier-Bresson a fost unul dintre membrii fondatori ai Magnum Photos, începând cu 1947.
Breson, 1968
Niciun fotograf nu este atât de priceput cum este o simplă cameră de luat vederi – Edward Jean Steichen
Edward Jean Steichen (27 martie 1879 – 25 martie 1973) a fost fotograful cel mai frecvent prezentat în revistă revoluționară a lui Alfred Stieglitz, ” Camera Work” , între 1903 și 1917. Împreună, Stieglitz și Steichen au deschis Galeriile Mici din Photo-Secession, care în cele din urmă au devenit cunoscute sub numele de 291 după adresa sa.Din 1947 până în 1961, Steichen a fost director al Departamentului de Fotografie din Muzeul de Artă Modernă din New York. În timp ce la MoMA, el a pregătit și a adunat expoziția Familia Omului , care a fost văzută de nouă milioane de oameni.
Fotografiile sale de rochii pentru revista Art et Decoration în 1911 sunt considerate primele fotografii de modă moderne publicate vreodată. Din 1923 până în 1938, Steichen a fost fotograf pentru revistele Condé Nast Vogue și Vanity Fair, în timp ce lucra și pentru multe agenții de publicitate, inclusiv J. Walter Thompson . În acești ani, Steichen a fost considerat fotograful cel mai cunoscut și cel mai plătit din lume. În 1944 regizează documentul de război „The Lost Fighting” , care a câștigat Premiul Academiei pentru cel mai bun documentar din 1945.
În fotografie există o realitate atât de subtilă, încât devine mai reală decât realitatea. –
Alfred Stieglitz
Alfred Stieglitz (1 ianuarie 1864 – 13 iulie 1946) a fost un fotograf american și promotor de artă modernă, care a contribuit, de-a lungul carierei sale de cincizeci de ani, la a ridica fotografia la rangul unei forme de artă acceptată. Pe lângă fotografia sa, Stieglitz a fost cunoscut pentru galeriile de artă din New York pe care le-a organizat la începutul secolului al XX-lea, în Statele Unite, acolo mulți artiști europeni avangardiști și-au găsit spațiul propice de afirmare. A fost căsătorit cu pictorița Georgia O’Keeffe (în foto) .
Alfred Stieglitz fotografiat de Edward Steichen
Există un anumit lucru pe care fotograful trebuie să-l surprindă- umanitatea momentului.– Robert Frank
Robert Frank – New York, 1958
Robert Frank
Atunci când cuvintele devin neclare, mă voi concentra pe fotografii. Când imaginile vor deveni inadecvate, mă voi mulțumi cu tăcerea.- Ansel Adams
Ansel Easton Adams (n. 20 februarie 1902 – d. 22 aprilie 1984) a fost unul dintre cei mai apreciați fotografi ai tuturor timpurilor. Fotografiile sale alb-negru cu peisajele Americii sunt cunoscute în toată lumea. El a dezvoltat și elaborat un sistem complex numit Zone System pentru controlul vizualizării și al expunerii cu scopul de a ajuta fotograful să previzualizeze și să obțină o fotografie care să redea exact starea și atmosfera dorită. Împreună cu alți fotografi, printre care Edward Weston și Imogen Cunningham, a fondat Grupul f/64 în anul 1932.
Fotografia este un fel de a simți, de a atinge, de a iubi. Ceea ce surprinzi pe film este captat pentru totdeauna… Aminteste lucuri mărunte, mult timp după ce ai uitat totul. – Aaron Siskind
Aaron Siskind (4 Decembrie 1903 – 8 februarie 1991) a fost un fotograf de origine americană. El s-a concentrat pe detaliile lucrurilor pe care le fotografia, prezentate sub forma unor suprafețe plate, pentru a le separa de subiectul original, astfel distingându-se imagini deosebite față de subiectul original.
Una este să faci o fotografie a unei persoane așa cum arată ea, altceva este să faci un portret a cine este ea.– Paul Caponigro
Paul Caponigro (născut la 7 decembrie 1932) este fotograf american din Boston, Massachusetts .
În 1971, lucrările sale au fost expuse în cadrul expoziției de grup „Le Groupe Libre Expression: Expo 5”, prezentată de Jean-Claude Gautrand, la festivalul Les Rencontres d’Arles, Franța.
Opera lui Caponigro este inclusă în colecțiile Muzeelor de Artă Guggenheim , Whitney , Norton Simon , Muzeul de Artă din New Mexico șiMuzeul de Artă Modernă din San Francisco . În 2001, i-a fost acordată Medalia Centenarului și a Federației Onorifice (HonFRPS) a Societății Royal Photographic Society, ca recunoaștere a unei contribuții semnificative susținute la arta fotografiei. Caponigro este un pianist dedicat și consideră că formarea sa ca muzician este esențială pentru imaginile sale fotografice. Fiul său, John Paul Caponigro , este și el un artist al fotografiei.
A face fotografii înseamna să savurezi viața intens, fiecare sutime de secundă.– Marc Riboud
Marc Riboud (24 Iunie 1923 – 30 August 2016) a fost un fotograf francez, foarte cunoscut pentru fotografiile sale din Estul Asiei, unde și-a desfășurat o mare parte din activitate.
Fotografiile lui Riboud au apărut în numeroase reviste, inclusiv Life , Géo , National Geographic , Paris Match și Stern . A câștigat de două ori Premiul Clubului Internațional de presă, a primit Premiul pentru realizarea vieții la premiile Sony World Photography 2009 și a avut expoziții retrospective majore la Muzeul de Arte Moderne de la Paris și la Centrul Internațional de Fotografie din New York. Riboud a fost numit un membru de onoare al Societății Regale Fotografice în 1998.
Lucrul cel mai bun la o fotografie este ca ea nu se schimba niciodată chiar dacă oamenii din ea, da.– Andy Warhol
Andy Warhol, născut Andrew Warhola, (n. 6 august 1928, Pittsburgh, Pennsylvania, d. 22 februarie 1987, New York City, New York) a fost un grafician, fotograf, pictor și realizator de filme american, personalitate a curentului artistic cunoscut ca Pop Art din Statele Unite. Prin culori țipătoare, stridente, prin repetarea imaginii aceluiași obiect sau prin ilustrarea unor acte de violență sau accidente, aceste opere devin ilustrarea civilizației americane. Warhol locuiește în atelierul-fabrică – „Factory” – care în scurtă vreme va deveni un loc de întâlnire pentru avangarda new-yorkeză. Din sfera activităților sale artistice face parte totodată și un film experimental, executat în colaborare cu un ansamblu vocal-instrumental psihedelic extrem de influent , The Velvet Underground, și, nu în ultimul rând, producția de videoclipuri și crearea studioului „Andy Warhol TV”. Artistul moare la New York pe 22 februarie 1987. A avut o moarte bizară. Cauza decesului este „nedeterminată”, însă spitalul în care s-a internat pentru o banală verificare de rutină a vezicii biliare a avut multe neconcordanțe privind orele dinaintea decesului.
Averea estimată după moartea acestuia a ajuns la 702 milioane de dolari.
Un bun fotograf este acela care comunică un fapt, atinge inima și lasă privitorul o persoană schimbată pentru că l-a vazut. Este, într-un cuvânt, eficient– Irving Penn
Eugen Ionescu, fotografiat de Irving Penn
Irving Penn (n. 16 iunie 1917, Plainfield, New Jersey – d. 7 octombrie 2009, New York City, New York) a fost unul dintre cei mai cunoscuți fotografi americani din secolul al XX-lea. Profilat inițial pe portrete sau modă, Penn a fotografiat mai târziu deseori natură moartă. Împreună cu Richard Avedon, Penn se numără printre cei mai notorii fotografi americani. Colecția lui de fotografii este păstrată la Art Institute of Chicago.
Penn a lucrat timp de doi ani ca designer independent, iar în 1940 a devenit director de artă la Saks Fifth Avenue. După un an, a plecat în Mexic și SUA, unde a pictat și a realizat fotografii. La întoarcerea în New York, Alexander Liberman, director artistic al Vogue (revistă), i-a oferit postul de asistent. Penn a lucrat la aspectul revistei, iar la inițiativa lui Liberman, a încercat chiar el să realizeze fotografii. El a continuat să lucreze la această revistă de-a lungul carierei profesionale, implicându-se în domenii diverse precum publicitate, fotojurnalism și ilustrație. În 1950, Penn și-a deschis propriul lui studio în New York.
tumblr.com
Citiți și 10 dintre cele mai celebre inele de logodnă din istorie
Aspirantă spre carieră medicală, trecută apoi prin tentația biologiei că să revin apoi la prima dragoste filologia ( licențiată în limbile engleză-franceză), iubind jocul cuvintelor sub cele mai variate forme (traducere, proză) precum și expresia de sine către ceilalți pe care acesta îl oferă, iată-mă aici în această minunată familie culturală care m-a ales cu căldură și în care să sper să rămân cât ea va ființa.
