De-acum
Grigore Vieru
Motto:
„Fericit cine are limpede-n minte numele unei lumini”.
De-acum aș putea
Și fără picioare trăi,
Da, fără de ele –
La cine voiam să ajung
Am ajuns.
Și fără de ochi,
Da, fără de ei,
Aș putea să trăiesc –
Pe cine voiam să văd
Am văzut.
Și fără de mâini
Aș putea să trăiesc,
Da, fără de ele –
Pe cine voiam să cuprind
Am cuprins.
De-acum și singur, iubito,
Ca o pată de sânge pe lespezi,
Ca o stea ce cade-n neant,
Ca un vultur pe munți, –
Da, singur
Aș putea să trăiesc.
Grigore Vieru este un poet al dragostei în toate formele sale – dragostea pentru patrie, pentru femeie, pentru mamă și pentru frumusețea lumii. Versurile sale de iubire sunt profund emoționante, iar simplitatea lor nu face decât să le amplifice sinceritatea. Poeziile lui de dragoste ne amintesc de valorile esențiale ale umanității: tandrețea, respectul, empatia și dorul. Prin poemele sale, Vieru ne reamintește că dragostea este o forță puternică, capabilă să transforme vieți și să unească suflete.
Poet de o sensibilitate aparte, rămâne unul dintre cei mai îndrăgiți autori din literatura română, un simbol al poeziei despre iubire, patrie și identitate națională. Născut pe 14 februarie 1935 în Basarabia, Vieru a captivat inimile cititorilor cu versurile sale pline de profunzime, reușind să îmbine sentimentul de dragoste pentru familie și patrie cu tandrețea lirismului romantic. Poeziile sale de dragoste sunt cunoscute pentru simplitatea lor, dar și pentru emoția autentică și sinceritatea profundă.
Dragostea este una dintre temele fundamentale ale poeziilor lui Grigore Vieru. El a reușit să surprindă în versuri dorința, suferința, dar și bucuria pură a iubirii, fie că se referă la iubirea pentru femeie, mamă sau neam. Spre deosebire de mulți poeți romantici, Grigore Vieru și-a păstrat stilul simplu, aproape naiv, dar de o profunzime aparte, capabil să atingă sufletul oricărui cititor.
„Ce dor mi-a fost de dumneata” este una dintre cele mai cunoscute poezii de dragoste ale lui Grigore Vieru. Prin versuri simple și pline de dor, poetul redă intensitatea iubirii care depășește distanțele. „Ce dor mi-a fost de dumneata” este o confesiune a dorului față de ființa iubită, cu imagini sensibile și delicate, ce sugerează o iubire de o sinceritate absolută. Dorul exprimat aici este un sentiment ce definește întreaga poezie a lui Vieru, un dor mistuitor, dar plin de căldură.
„Te iubesc” este un alt poem reprezentativ, care sintetizează iubirea în forma ei cea mai pură. Versurile „Te iubesc și-atât de mult te-aș vrea / Un suflet în sufletu-ți să stea” sunt o expresie a dorinței de contopire, o temă specifică poeziei de dragoste universale. Grigore Vieru nu se oprește însă doar la declararea iubirii; el își dezvăluie dorința de a face parte din viața celuilalt în mod intim și complet, transformând iubirea într-un act de dăruire.
Un aspect distinct al poeziilor lui Grigore Vieru este legătura strânsă dintre iubire și natură. În multe poezii, natura apare ca un martor al iubirii sau ca un simbol al sentimentelor puternice pe care le are față de ființa iubită. În „Făptura”, Vieru compară dragostea cu elemente din natură, iar ființa iubită devine un simbol al frumuseții și al eternității.
Vieru creează imagini puternice, cu o simplitate ce amintește de folclorul românesc. „Să-mi fii o floare-n ochi, o taină-n sânge” – această metaforă subtilă exprimă dorința poetului de a simți iubirea ca pe un sentiment viu, o prezență constantă care îi modelează existența.
Vieru excelează și în tandrețe, creând versuri care reușesc să transmită căldură și afecțiune. În „Cântec pentru ea”, el își cântă iubirea ca pe un imn al frumuseții și al grației. Poezia sa este o declarație sinceră de admirație, exprimând o dragoste ce depășește limitele materiale și se ridică la nivelul unui ideal. Iubirea este pentru Vieru un motiv de înălțare, o cale spre auto-descoperire și frumusețe interioară.
„Steaua de vineri” este un alt exemplu de poezie în care tandrețea iese la suprafață în forma ei cea mai pură. Steaua devine aici simbolul iubirii constante, ce luminează calea poetului în cele mai întunecate nopți. Pentru Grigore Vieru, iubirea nu este doar un sentiment, ci o călăuză, o stea ce își păstrează lumina chiar și în cele mai dificile momente.
Un alt tip de iubire profundă prezentă în opera lui Grigore Vieru este iubirea pentru mamă. Poezia „Pentru ea” este un tribut adus mamei, un poem plin de recunoștință și dragoste necondiționată. Vieru vede în mamă o figură sacră, un simbol al grijii și al devotamentului. În viziunea sa, iubirea față de mamă este pură și eternă, o temă pe care o abordează în multe dintre versurile sale. Poezia lui Vieru despre mamă reușește să atingă acele laturi ale sensibilității umane care sunt universale, indiferent de vârstă sau cultură.
Citiți și Radu Stanca