„Artiştii au privilegiul, ocazia şi bucuria de a simți la prima mână lucruri pe care nimeni în lumea asta mare nu le-a simțit. Cu atât cât sunt mai geniale sunt mai dați naibii de fericiți şi norocoşi. Puțini realizează asta şi mulți o iau ca pe ceva normal ca pe un drept natural care li se cuvine. De fapt e o inestimabilă onoare şi un dar de care ar trebui să fim primii recunoscători. Să îți citeşti poemele ca la facerea lumii, beat de vin de trandafiri de pe lună!”
Efectul de fluture somnambul
fluturii habar nu au câtă poveste schizofrenetică duc
în frumuseţea hai-hui
a unei simple zbateri asimetrice de aripi în vânt
cum ar fi să nu ai ochi să îţi vezi aripile
mult mai mari decât tine decât oricine
ar putea realiza amploarea în locul tău
cum ar fi să trăieşti o singură vară o zi o clipă
şi în aia să îţi zbori inima din minţi
cum ar fi să fii atras şi să zbori orb în lumină
aşa aş vrea să fiu motivul pentru care
nu vei putea să-ţi dormi nopţile
eu sunt efectul tău de fluture somnambul
nu vreau să fim prieteni
prietenii nu îţi intră sub piele şi
nu te dezechilibrează
prietenii nu intră în viaţa ta ca o furtună
nu te pun în situaţia de a te chestiona
despre tot ce ştiai sau îţi închipuiai confuză
prietenii când stau cu tine stau singuri
prietenii nu vor sta cu tine în doi
eu sunt cel care te face să te simţi teribil
şi dincolo de orice control
eu sunt lumina de la fereastra nebuniei de dincolo
şi tu o să îţi zgârii furioasă propria piele
pentru că nu poţi intra
pentru că eu sunt deja acolo o serioasă maladie
din care nu-ţi vei reveni niciodată
în care te vei îngropa de vie
Sunt pentru că suntem
N-am înțeles niciodată de ce
A îngăduit Dumnezeu şarpele în rai
Dacă ştia dinainte ce se va întâmpla
Dar n-a simțit că dragostea e una
Şi iubirea e alta
Ştia doar că suntem copiii lui
Pe care El i-a făcut
El îi alungă
Să muncească şi să se înmulțească în păcat
Pentru că ştia inclusiv să ierte
Ştia inclusiv că dragostea e mai mult decât încredere
În Cineva Atotştiutor
Dar incapabil să simtă omeneşte bucuria
Uite vin şi îți spun nu mă mai iubi
Nu sunt Dumnezeu
Sunt doar om
Am fost fericiți fără motiv
Şi sunt ce sunt pentru că suntem
Pentru că o să-mi fii întotdeauna dragă
Şi n-o să simți niciodată de ce
***
„Cântarea cântărilor, pasiunea vocală şi exuberantă a dragostei. Asta e viața. În tăcere nu se iubeşte. Se moare încet. În chinuri. Vom avea timp destul de tăcut la 2 metrii subpământ. Până atunci chiuiți de bucurie şi iubiți. De aia e pădure şi mama ei de libertate! Alelei şi haili hailo dragii mei!”
Text și foto preluate de pe pagina de Facebook a autorului (postări publice).
Citiți și Francesco Petrarca – La mia dolce Laura…
