a fost odată o apă adâncă

şi

cu cât te-aruncai mai adânc

mai mult nu ştiai

din vârtejul ei au crescut mâini de copil cu aripi

la degete

doar la degete

într-o zi ni le-am pus ca pe nişte mănuşi noi şi cu ele

eu desenam o poartă

tu desenai un zid

eu destrămam vise unul câte unul

te-acopereai cu urme şi-atât

mai târziu iar ne-ntâlneam şi-nălţam

câte-un zmeu la câte-un capăt

de lume

îl pierdeam din ochi

apoi plecam în căutarea lui pe-acelaşi drum

ne-atingeam mereu vârfurile degetelor flămânde

într-o zi am ajuns acolo prea târziu

atât de târziu că n-ai înţeles niciodată cât

se făcuse de frig

tumblr.com

***

din urmă

mi-am crestat inima în mii de fâşii

şi-am făcut din ele lanţuri

am muiat degetul în sânge şi l-am pus

pecete gurii

 

aici întârzierile se măsoară în ani mi s-a spus

 

azi m-aşez din nou

leg de ziua asta un zmeu

şi pe el de capătul lumii

între noi mereu

atâtea anotimpuri

***

despre zile ce sunt

 

sunt zile ce cresc mlădiţe ale lui a fi

primăvara asta care va trece printre noi

se încheagă din ape se hrăneşte cu seva

anilor noştri

de-acum va fi mult soare

sunt zile ce bat la porţile infernului

pe străzile noastre cele de toate zilele

prin oraşul nostru fremătând de bucurii

în urma autobuzului 12 pierdut şi el

sta-i-ar norocul în loc să-i stea

primăvara asta se lasă sedusă cu greu

luând-o pe jos pe străzi

printre noi bat tot mai des vânturi din toate direcţiile

sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite

trecători de zi cu zi şi nici nu mai ştii

care dintre ei or mai fi îngeri

şi de multe ori te întrebi până când mai putem

trece aşa pe lângă ei şi ei pe lângă

vremurile acestea

 

sunt zile presărate cu primăveri şi noi

cu rădăcinile bine înfipte

să învăţăm cuminţi paşii către zbor

dansul orelor serii

în faţa televizorului pe colţar

cu gândul spre aiurea

să pictăm aripi şi îngeri tăcuţi în cuvinte şi-apoi

să vrem să semene cu noi

aşa imperfecţi scârţâind pe ici pe acolo

 

sunt zile frenetice nebune

de ieri de azi şi dintotdeauna

cu dimineţi căutându-ne pe după geamuri

prin ochi rămaşi străini

 

Citiți și Viața nu e întotdeauna așa cum credem…