O personalitate pe zi, în cuvinte simple și pe înțeles, e cel mai bun medicament împotriva ignoranței. Mulți sunt cei care se cred înțelepți, dar nu sunt decât niște îngâmfați cu pretenții de cultură, ajunși să conducă destine pe care nu le pot cuprinde și înțelege. Societatea de astăzi, din păcate, abundă în astfel de pseudo-personalități, cum le place lor să se numească, de aceea trebuie să ne înarmăm cu arma inteligenței vii, a memoriei și a informației care aduce putere.
Lui Esop (sau Aesopus, din limba greacă — Aisōpos), cunoscut ca fiind unul dintre cei mai faimoși povestitori ai Antichității, îi este atribuit un vast număr de fabule și basme. Deși puține detalii despre viața sa au supraviețuit trecerii timpului, legenda sa a fost împletită într-un mozaic de istorii și mituri care ilustrează o personalitate remarcabilă. Prin intermediul fabulelor sale, Esop a transmis înțelepciune și învățături morale care continuă să reziste testului timpului, învățându-ne lecții valoroase despre viață și natura umană.
Sursă foto: https://ro.wikiquote.org/wiki/Esop
Iată o celebră pictură a lui Diego Velázquez intitulată „Esopo”, considerată unul dintre cele mai remarcabile portrete ale artistului spaniol, care prezintă o reprezentare originală a celebrului povestitor grec, Esop.
Diego Velázquez a fost un pictor spaniol de excepție care a trăit în secolul al XVII-lea și a fost recunoscut pentru abilitatea sa în a reda detalii realiste și pentru tehnicile magistrale de portretizare. Tabloul îl înfățișează pe Esop într-o postură înțeleaptă și meditativă, într-o poziție concentrată de ascultare sau de povestire. Pictura captează cu măiestrie expresia profundă a chipului, iar privitorul poate simți cum Esop își împărtășește înțelepciunea și povestirile sale în timp ce își menține ascultătorii atenți la spusele lui.
Opera „Esopo” a fost finalizată de Diego Velázquez în jurul anului 1639 și a fost comandată de către regele Philip al IV-lea al Spaniei. Velázquez a creat această pictură în timpul celebrei sale perioade de creație la curtea spaniolă.
Pictura „Esopo” a fost considerată o capodoperă a realismului baroc și exemplifică talentul unic al lui Velázquez în a surprinde trăsăturile și personalitatea subiecților săi într-un mod realist și emoționant. Tabloul a fost expus în Muzeul Prado din Madrid, unde poate fi admirat și astăzi. Este considerat unul dintre cele mai importante și semnificative portrete realizate de Velázquez și o reprezentare impresionantă a celebrului povestitor grec, Esop (în mod obișnuit, numele corect al povestitorului grec este Aesop, dar în cultura spaniolă și italiană, el este cunoscut sub numele de Esopo).
Viața lui Esop
Viața lui Esop a fost învăluită în mister și există multiple variante ale povestirii sale. Se crede că Esop s-a născut în jurul secolului al VI-lea î.Hr., în regiunea Greciei antice, posibil în zona Traciei (acum parte a Bulgariei moderne) sau a Turciei, după alte informații. Conform tradiției, el era un om cu o înfățișare mai puțin plăcută, cu un handicap fizic care îl făcea să fie șchiop. Acest lucru i-a adus multe dificultăți în viață și l-a determinat să își dezvolte ingeniozitatea și să-și folosească inteligența pentru a se descurca în societate.
Legenda spune că Esop a fost un sclav care a servit în casa unui filosof, în vremea când sclavia era răspândită în lumea greacă. Aceasta i-a oferit oportunitatea de a învăța și de a-și dezvolta abilitățile de povestitor. Se spune că i-a impresionat pe stăpânii săi cu înțelepciunea și perspicacitatea sa, câștigându-și astfel libertatea. După ce a devenit un om liber, Esop a călătorit prin diferite regiuni, a cunoscut oameni învățați și a adunat o colecție impresionantă de povești și fabule din toate colțurile Greciei. Chiar dacă Esop este cunoscut pentru fabulele sale, el nu a lăsat în urmă nicio operă scrisă, se spune că fabulele au fost transmise oral și mai târziu au fost înregistrate în scris de către alți autori, însă multe dinytre operele lui au ajuns la noi prin traduceri care i-au asigurat faima dincolo de trecerea timpului. De asemenea, ele au devenit o sursă de inspirație pentru întreaga literatură universală de mai târziu.
Etică și morală
Una dintre caracteristicile esențiale ale fabulelor lui Esop este folosirea animalelor ca personaje principale pentru a transmite lecții morale. Fiecare povestire prezintă o lecție sau învățătură pentru cititori, folosind animale sau personaje pentru a ilustra comportamente umane. Aceasta a fost o metodă eficientă de a prezenta situații umane comune și de a evidenția defecte sau virtuți. De exemplu, în fabula „Leul și șoarecele”, se subliniază ideea că actele mărunte de bunătate pot avea efecte semnificative: „Omul mic poate fi de folos celui mare. Căci cine știe, ziua de mâine ce ne va aduce?”
În fabula „Corbii și Ciocănitoarea”, Esop ne învață că, în timpurile dificile, trebuie să fim prudenți în alegerile noastre și să fim mai înțelepți decât adversarii noștri: „Căci e mai bine să sufli și în supă și în iaurt și în lapte, decât în cenușă!”
Și în celebra fabulă „Vulpea și strugurii”, autorul subliniază că oamenii tind să denigreze și să disprețuiască ceea ce nu pot obține: „Nu mi-au plăcut strugurii aceia verzi. Chiar de i-aș fi dorit, tot nu i-aș fi putut lua.”
Zece vorbe înțelepte
Demagogii cetăţilor îşi fac interesele mai cu spor când îşi aruncă patria în vrajbă.
Pe omul flecar goneşte-l din casa ta, căci cele ce zici şi faci tu, altora le va spune.
Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea.
Femeii niciodată nu-i încredinţa secretele tale, căci totdeauna se va înarma cu ele ca să te supună.
Pe hoţii mărunţi îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice.
Oamenii făgăduiesc uşor un lucru pe care nu se gândesc să-l împlinească.
Pentru mulţi oameni, propriile lor hotărâri sunt pricina nenorocirii lor.
Nu-ţi fie ruşine să faci întotdeauna ceea ce e mai bine.
Cuvintele care nu sunt urmate de fapte nu valorează nimic.
Mulți ne judecă după aspectul exterior și ne fericesc tocmai pentru acele lucruri de care suntem foarte chinuiți.
Aceste fabule, printre multe altele, ne dezvăluie înțelepciunea lui Esop și capacitatea sa de a observa comportamentul uman și capacitatea sa de a îmbrăca adevăruri esențiale într-un limbaj simplu. Prin intermediul acestor povestiri simple, dar semnificative, Esop a fost capabil să transmită învățăminte puternice, care au fost și încă sunt valoroase pentru oameni din toate culturile și timpurile.
Esop a murit într-un mod violent, conform unor tradiții, fiind condamnat la moarte și aruncat de pe o stâncă. Totuși, în ciuda sfârșitului său tragic, moștenirea sa a supraviețuit secolelor și a ajuns să fie cunoscută și apreciată în întreaga lume.
