”Fata care chiar există” – Alexandra Ușurelu este o dulce poveste revărsată într-o îmbrățișare a dimineții. Începând chiar cu cea de luni! 🙂
”Lumea mea se-mparte
În visuri și fapte
În planuri de-o noapte și galben de carte
Îmi beau cafeaua și-mi pun în ramă amintiri din Vamă
E luni dimineață, e-aiurea, și-aș pune pe stop lumea
În visuri și fapte
În planuri de-o noapte și galben de carte
Îmi beau cafeaua și-mi pun în ramă amintiri din Vamă
E luni dimineață, e-aiurea, și-aș pune pe stop lumea
Dar parcă-i mai bine
Să merg mai departe prin lume cu tine
Când nu știu de cine să mă feresc
Să te-ntreb pe tine
Cheamă-i pe-ai tăi joi, pe la noi
Să vadă și ei că e mai bine în doi
Dar cum să facem noi să-nțeleagă și prietenii tăi?
Să merg mai departe prin lume cu tine
Când nu știu de cine să mă feresc
Să te-ntreb pe tine
Cheamă-i pe-ai tăi joi, pe la noi
Să vadă și ei că e mai bine în doi
Dar cum să facem noi să-nțeleagă și prietenii tăi?
Îmi strâng părul la spate
Port haine-nflorate
Eu mă duc spre departe
Tu parcă vii de pe Marte
Mă-ntind, mi-e bine
Deschid o poză de-astă vară cu tine
E luni dimineață, e-aiurea,…”
Port haine-nflorate
Eu mă duc spre departe
Tu parcă vii de pe Marte
Mă-ntind, mi-e bine
Deschid o poză de-astă vară cu tine
E luni dimineață, e-aiurea,…”
Alexandra Ușurelu
foto tumblr.com
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
