dragostea e rotundă.
ca gaura țevii îmbrățișând plumbul
ca hora mercenarilor lipsiți de simbrie
lacul drenat de ochiul lunii
(nu s-a găsit încă splendidul cadavru)
inel umplut cu un deget-trofeu aruncat
într-o pungă de catifea la picioarele regelui.
dragostea e
o carapace rotundă de broască țestoasă
stând pe rotofeiele ouă.
o cască de înotător fără cap.
dopul golaș al unei sticluțe de parfum.
călătoria unei statui fără geamantan
în jurul lumii.
eu nu știu
n-am întrebat
doar am auzit.
foto painting sursa
Citește și astăzi chiria
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
