Doi străini

Uneori simt că vin din copilăria ta,
Că am furat cireşe împreună
Că am crescut amândoi
Şi la un moment dat
Ne-a despărţit istoria
Pentru a ne regăsi acum,
Doi străini, stând faţă-n faţă
Căutându-se unul pe altul
Într-o amintire ascunsă
Aproape pierdută în noi,
Doi străini păstrând în sânge
Prima cruce şi primul sărut.

500px
Florence Kalheo
Florence Kalheo

Mă arunc în golul din stomac să prind fluturii

Mă arunc în golul din stomac 
Să prind fluturii
Pentru a-i scoate la lumină
Să se îmbete de alb şi hlamidă,
Inspir zborul polenului de aur
Şi bat aripele lor albastre
În pieptul tău, în aer, în ape salmastre,
Mă arunc în golul din stomac
Să prind fluturii
Care au zburat prin tine
Şi s-au zbătut în unele dimineţi
Să nu se sinucidă în zaţul de cafea,
Dacă aş putea şti dacă
Sunt de noapte sau sunt de lumină,
Mă arunc în golul din stomac
Să prind fluturii
Ascunşi prin roşul florilor de maci
Când tu mă iubeşti şi taci,
Atunci se aude zborul lor rotund
Cum învârte sângele-n corole
Şi inimile ne bat în frunze,
Mă arunc în golul din stomac
Să prind fluturii
Prinşi în plasa de siguranţă
Atunci când eu sar în gol
Şi în căprui, în albastru, în verzui
Atunci când eu sar în tine
Să redescopăr ce a fost cu mine,
Mă arunc în golul din stomac
Să prind fluturii
Uitaţi acolo ca prin minune
Din adolescenţe, din amintire
Din timpuri prinse-n păr
Ca nişte flori de nu-mă-uita
Desenate pe aripile lor desfăcute,
Mă arunc în golul din stomac
Să prind fluturii
Pentru a-i scoate la lumină
Să-i readuc la viaţa de înainte
De a li se auzi foşnetul prin noi
Când eram la fel de frumoşi, orbi şi goi
Fără să ştim cine suntem şi ce-i cu noi.

Citiți și În mintea noastră e un tango, de același autor.