„Sărăcia nu este un viciu, este un adevăr.” – Dostoievsky

Așa definea Dostoievski în doar câteva cuvinte simple sărăcia, această molimă indubitabilă ce stăpânește de milenii lumea.

Sărăcia este și va fi eternă și nicio metodă aplicată sau nu de eradicare nu va schimba acest fapt. Este tristă, descurajatoare, bolnavă, distrugătoare, ofensatoare.

„Sărăcia esta părintele revoluţiei şi al fărădelegii.” – Aristotel

Oare cât de acut sau revoluționar a simțit Aristotel când a declarat asta?

E foarte adevărat că, de cele mai multe ori, sărăcia împinge omul la gânduri și acțiuni extreme, nu numai în lupta cu sinele, dar și pentru supraviețuire. Și mai adevărat e că dezumanizează, de cele mai multe ori. E ușor să zâmbești când ai burta plină, e un efort supraomenesc să faci asta când ultima ta masă consistentă a fost o coajă de pâine uscată în urmă cu două zile.

„Consideram sărăcia „darul” pe care mi l-a hărăzit destinul. N-am făcut din sărăcie nici motiv de inferioritate, nici de superioritate. Ceea ce pentru sărac este eveniment, pentru omul înlesnit nu-nseamnă nimic.” – Ileana Vulpescu

Uneori, sărăcia este un „dat” pe care soarta ți-l pune în brațe fără a-ți cere permisiunea sau fără măcar a negocia termenii ei. Și-atunci ține doar de tine să alegi cum și cât să corectezi acest neajuns. Ține și de oportunități, șanse sau ajutor dar în esență doar de tine.

„Un om sărac nu este un om fără bani. Un om sărac este cel ce nu are nici un vis.” — Henry Ford

Atunci când îți limitezi lumea interioară doar la funcțiile vitale și, în chip necesar, la susținerea lor, ești fără niciun dubiu cel mai sărac om de pe pământ. Până și animalele visează, iar dacă tu ca om, cea mai evoluată și superioară ființă nu faci asta e, de departe, cel mai trist lucru ce ți se poate întâmpla.

Așadar, nu te limita la sărăcie pentru a visa tot ce dorești să fii și să ai. Totul devine realitate dacă ești dispus să faci ceva în sensul ăsta. Și, da, totul pleacă de la un simplu vis încolțit într-un colț de suflet, cel mai intim și cel mai prețios.

„Nici un om nu poate spune dacă el este bogat sau sărac, transformându-a lui carte mare. Este inima, care face un om bogat. El este bogat sau sărac în funcţie de ceea ce el este, nu în funcţie de ceea ce are.” – Henry Ward Beecher

Priviți un om bogat, dar sărac.

 

Foto: arhivă personală

Toată bogăția o are în suflet și în arta sa, iar lucrul acesta îi este îndeajuns.

„Dacă este să spunem adevărul, nu e bogat cel ce are multe, ci cel ce n-are trebuinţă de multe, nici nu este sărac cel ce n-are nici o agonisită, ci cel care pofteşte multe – după acest dreptar trebuie socotite totdeauna sărăcia şi bogăţia. De vei vedea, dar, pe cineva poftind multe, să îl socoţi mai sărac decât toţi, chiar dacă ar avea toate lucrurile din lume. De vei vedea pe cineva care nu are trebuinţă de multe, să crezi că este mai bogat decât oricine.” – Sfântul Ioan Gură de Aur (347 – 407)

Citiți și Dilemele libertății, de Ilinca Bernea.