Ce înseamnă să fii tată?
„Nu trebuie să meriţi dragostea mamei. Pe cea a tatălui trebuie să o meriţi.”, spunea Robert Frost.
Cei mai mulți tați ar cita, probabil, aceleași calități, dacă ar fi puși în fața acestei întrebări. Un tată oferă, cel mai mulți ar spune. Un tată protejează. El încearcă să predea – adesea prin exemplul propriu, chiar dacă atât de mulți tați continuă să adere la acel stereotip conform căruia trebuie să fie „puternic, dar tăcut”, și, pe de altă parte, o mare categorie de tați consideră că a demonstra, mai degrabă decât a spune, a da sfaturi, poate fi o metodă mai elocventă pentru a da o lecție.
Cu siguranţă nu e uşor, mai ales când te gândeşti că rolul istoric, asumat, de „crescătoare de copii” îl are mama. Şi totuşi, psihologia vorbeşte mai mult despre rolul pe care figura paternă (father figure) îl are asupra copiilor, fete sau băieţi, chiar dacă acesta coincide sau nu cu tatăl biologic. Forţa de orice natură, demnitatea, orgoliul de gen şi castă, puterea fizică, rezistenţa şi caracterul de învingător sunt cele mai frecvent menţionate trăsături ale figurii masculine care domină viaţa copilului constant şi în timp îndelungat. Lesne de înţeles de ce lipsa tatălui poate genera carenţe psihologice de profunzime şi pot duce la hiatusuri în evoluţia psihică a viitorului adult, creând un complex sau, după cum este numit în epoca post-freudiană, o „foame de tată” (Vaterhunger – James M. Herzog).
Deci nu e uşor să fii tată, pentru că nu ştii ce urme laşi în sufletul progeniturilor tale şi nici dacă aceştia te vor adora, urî sau ignora atunci când se vor îndepărta de familie, spre a creşte şi ei, la rândul lor, copii sănătoşi. Întotdeauna va exista un zid pe care natura umană îl interpune atunci când e vorba de influenţa „autorităţii supreme” pe care o reprezintă tatăl. Întotdeauna iubirea şi respectul faţă de părintele de gen masculin va veni cu o pudoare şi o ezitare ce lipseşte în relaţia cu mama. Tatăl inspiră, construieşte cioplind şi pedepseşte, pe cand mama adoră, alină şi ocroteşte.
„Nu mi-a spus cum să trăiesc; a trăit şi m-a lăsat să-l văd pentru a învăţa asta.” Clarence Budington Kelland
„Un tată înseamnă mai mult decât o sută de profesori.” George Herbert
De fapt, din toate noțiunile care privesc mediul familial – maternitate, copilărie, paternitate – acesta din urmă s-a schimbat probabil mai puțin, în mod fundamental, decât celelalte, în ultimele generații. Maternitatea a devenit în mare măsură de nerecunoscut, vorbind prin prisma modernizării ei în sens pozitiv, de la modelul anilor 1950, în timp ce copilăria pare să fie redefinită cu fiecare nouă descoperire alarmantă a psihologilor: „Copiii noștri sunt prea leneși! Copiii noștri sunt prea ocupați! Copiii noștri sunt prea înghesuiți! Copiii noștri sunt prea stresați!”
„Paternitatea ar trebui să fie considerată un privilegiu, nu un drept.” Margaret Sanger
Dar paternitatea? În cea mai mare parte, băieții de astăzi continuă să bâjbâie prin viață cu bună-credință, la fel ca părinții lor și părinții părinților lor paterni- poate puțin mai „iluminați”, mai „sensibili”, mai „apropiați” decât părinții lor, mergând în aceeași direcție moștenită și pe aceleași principii de bază: „Creșteți copii buni. Nu îi stricați. Ajutați-i să se ridice și, din când în când, lăsați-i să cadă. Iubiți-i, îndrumați-i, și apoi, cât de dureros ar fi, lăsați-i să plece.”
„A fi un tată bun este ca şi bărbieritul. Indiferent cât de bine te bărbiereşti astăzi, vei fi nevoit să o faci din nou mâine.” Reed Markham
De Ziua Tatălui sărbătorim, de fapt, paternitatea. Ziua Tatălui a fost sărbătorită oficial, pentru prima dată în România, în data de 9 mai 2010 (în a doua duminică a lunii mai). Anul acesta ziua tatălui se sărbătorește în 12 mai 2019. Datele calendaristice în care se va sărbători ziua tatălui sunt următoarele: 10 mai 2020, 9 mai 2021, 8 mai 2022, 14 mai 2023, 12 mai 2024, 11 mai 2025 și 10 mai 2026.
Vă propunem să facem un periplu prin lumea lor, uitându-ne la cei bogați și faimoși. Galeria, desigur, nu este menită să sugereze că tații celebri sunt mai vrednici de respect decât alți tați. În schimb, publicăm aceste imagini ale unor tați celebri cu copiii lor, sincer, ca o simplă recunoaștere că suntem fascinați de felul în care au știut să devină faimoși, și, în același timp, să se preocupe și de viața lor intimă, cu aceeași osârdie.
Și dacă o galerie cu personaje asemănătoare cu Steve McQueen, Humphrey Bogart, Robert Redford și alți tați celebri și copiii lor nu este chiar „pașaportul’’ sobru, revelator al imaginii paternității pe care oamenii se așteaptă sau doresc să-l vadă în ziua de 9 mai … ce putem spune? Poate anul viitor o vom face diferit. (Dar probabil nu.)
În orice caz, iată câteva sfaturi pentru cei care se pregătesc să devină soți, și, desigur, tați. I-au fost atribuite lui Brad Pitt, dar au fost preluate de multe surse, astfel încât paternitatea lor s-a pierdut. Dar oare contează? Contează să citim și să învățăm!
- Nu înceta niciodată să curtezi femeia pe care o iubești, să consideri fiecare zi drept prima în care te-ai îndrăgostit de femeia ta, așteptând cu nerăbdare întâlnirile. Când ai cerut-o de soție, ai promis să fii bărbatul care îi va prețui inima, de bună voie primită drept cel mai de preț cadou, și, mai ales, drept cea mai înaltă dovadă de încredere. Nu uita niciodată că ea te-a ales din atâția alții, așa că nu ai dreptul să devii leneș față de iubirea ei.
- Ai grijă și de inima ta cu aceeași vigilență cu care ai ocrotit-o pe a ei, și, oricât de mult te-ai dărui acestei lumi, păstrează un loc numai pentru ea, întotdeauna pregătit s-o primești cu toată dragostea ta, neatinsă de alte tentații.
- Îndrăznește să te îndrăgostești mereu, cu forțe mereu proaspete. Nu îi poți cere la nesfârșit celuilalt să te iubească necondiționat, dacă tu nu iubești imaginea pe care ai creat-o în sufletul lui, dacă nu-ți mai poți vedea culorile și sensul. Suntem într-o continuă schimbare, nu mai ești cel care ai fost în ziua nunții, iar în cinci ani nu vei mai fi omul care ești astăzi, și totul va lua altă întorsătură dacă nu înțelegi că unele lucruri trebuie să rămână ca la început, dacă vrei să fii fericit. Ea nu e obligată să stea cu tine sau să accepte golul în care nu se mai regăsește lângă tine. S-ar putea să te îndepărteze din inima ei și să te trezești alungat de acolo pentru totdeauna, dacă nu lupți în fiecare zi ca acest lucru să nu se întâmple. Dragostea e o luptă care nu cunoaște oboseala. Reinventează-te, dar în aceeași iubire.
- Privește întotdeauna spre părțile ei cele mai luminoase și concentrează-te cu dragoste asupra lor, pentru că energia aceasta le va spori. Trebuie să ajungi la punctul acela în care tot ceea ce vezi e numai iubire, și atunci fii sigur că numai iubire vei primi înapoi, înmiit. Așa vei putea ajunge să crezi cu tărie în norocul de a fi soțul cel mai fericit de pe pământ.
- Nu te gândi că e responsabilitatea ta să o schimbi sau să ”repari” ceva la partenera ta, pentru că singura ta preocupare trebuie să fie aceea de a o iubi. Ea nu este un perpetuum mobile și nici într-o continuă schimbare, dar dacă totuși vei vedea altceva sau doar vei crede că se schimbă, iubește-i până și schimbările, fie ele dorite de tine sau neașteptate.
- Fii responsabil și conștient de emoțiile tale, nimeni altul nu poate fi stăpân pe ele în lipsa ta, nici măcar cea care îți e soție legiuită. Drumul către fericirea ta și a celuilalt trece prin tine, de unde își răsfrânge în exterior toată puterea și toată frumusețea.
- Nu arunca vina pe soția ta din cauza frustrărilor inerente vieții pe care o duci între ceilalți. Ceva acolo în tine e neliniștit și va trebui să găsești propria ta cale de a potoli furtunile. În primul rând trebuie să le înțelegi, să ți le asumi și să le vindeci, astfel încât nimic din ele să nu răzbată în exterior, umbrind relația. Ea te-a atras și prin puterea de a scoate din tine rănile cele mai ascunse din copilăria ta și chiar dacă procesul e dureros, atunci când te vei întoarce liniștit la tine și matur, te vei mira tu însuți de noua ta ființă.
- Dă-i voie soției tale să fie ceea ce este, iar atunci când simte nevoia de tine, îmbrățișeaz-o și spune-i că totul va fi bine. Nu trebuie să-i alungi tristețea sau supărarea altfel decât prin prezența ta, ca sprijin necondiționat de care are cu adevărat nevoie întotdeauna. Uneori există o mare diferență între cauza și natura stărilor ei și ceea ce crezi tu că i se întâmplă. Supărările vin și trec precum furtunile, pentru că aceasta este natura spiritului feminin, dar tu trebuie să fii mereu acolo, mereu puternic și demn de încredere, pentru ca ea să își poată deschide sufletul în fața ta. Cea mai mare artă e aceea de a-i simți emoțiile din spatele cuvintelor rămase nerostite, și da, nu este imposibil să o faci, pentru că ești puternic.
- Prostește-te, copilărește-te, nu te mai lua atât în serios, râzi din toată inima și fă-o și pe ea să râdă, pentru că bucuria astfel exprimată face totul să pară mult mai ușor.
- Descoperă-i în fiecare zi sufletul, ca pe un nou limbaj al iubirii, pentru că femeia este iubire în tot ce face. Întreab-o care sunt cele zece lucruri care o fac să se simtă fericită și iubită, ține-le minte și exersează-le în fiecare zi, până când se va simți ca o regină.
- Fii prezent. Oferă-i timpul, atenția și sufletul tău. Limpezește-ți mintea astfel încât atunci când ești în prezența ei să fii doar al ei, cum ai proceda cu clientul tău cel mai de preț. Ea este singură neprețuită.
- Fă-o să simtă intens, deplin, forța masculinității tale, acea irepresibilă energie care să-i subjuge feminitatea și să o pătrundă de încrederea în tine. Puterea ta, odată pătrunsă până în cele mai tainice ascunzișuri ale ființei ei, o va face cu adevărat femeie.
- Nu te teme să fii idiot, și, chiar dacă ajungi în situație, acceptă lucrul acesta, pentru că toți suntem supuși greșelii. Dar abține-te de la greșeli epocale și învață din cele pe care le-ai făcut. Nu-ți cere nimeni să fii perfect, încearcă doar să nu fii prost.
- Acordă-i libertate, pentru că ea oferă neîncetat, zi și noapte, fără să pregete. Gândește-te că are nevoie, din când în când, să-și regăsească forțele și să-și alimenteze resursele. Acceptă-i libertatea de a se căuta și se va regăsi cu forțe proaspete, nu numai pentru sine și pentru tine, ci și pentru întreaga familie.
- Nu-ți ascunde vulnerabilitatea, recunoaște că ai temeri și emoții pe care vrei să le împărtășești, pentru că numai așa vă veți cunoaște piscurile, cunoscându-vă adâncurile.
- Fii sincer și gata să împarți absolut totul, dacă vrei să obții încredere. Lucrurile cele mai dificil de împărtățit sunt cele mai prețioase, pentru că sunt autentice. Dragostea cere curaj, și nu e ușor să iubești total și să te deschizi total în fața celuilalt. Un act eroic e și acela de a-l lăsa pe celălalt să te iubească așa cum ești tu și așa cum e el, cu luminile și umbrele care ne însoțesc. Masca te va feri de priviri, dar nu și de sentimente. Nici ale tale, nici ale ei.
- Iubirea înseamnă inițiere și evoluție spirituală. Legea materiei vii este dinamica ei neîncetată, din care toate lucrurile evoluează. Nu lăsa niciun motiv să încetinească ritmul relației voastre, așa cum nemișcarea produce atrofia mușchilor; găsește scopuri comune, vise, fă astfel ca o viziune comună asupra vieții să îi pună în mișcare toate resorturile, pentru ca ea să crească și să se desăvârșească, odată cu fiecare din voi.
- Nu lăsa ca banii să devină o problemă. Sunteți o echipă, și încă una învingătoare, când acționați împreună.
- Iartă imediat, fără remușcări și fără resentimente, pentru că iertarea înseamnă libertate a spiritului. E foarte greu, mai ales când unul dintre parteneri persistă în aceleași greșeli, dar nu e imposibil să înțelegi că orice om e perfectibil, dacă la mijloc există încă iubirea care e liantul universal. Dezleagă orice legături cu trecutul pentru a da frâu liber viitorului.
- Și cel mai important: alege dragostea. În definitiv, e cel mai prețios sfat. E principiul universal care guvernează liberul arbitru și conduce în drumul spre fericire. Dragostea e maleabilă, suportă orice, atâta timp cât rezistă și le îndură pe toate. Condiția e timpul și apropierea, efortul comun, responsabilitatea și dorința de a crea eternitate cu mijloacele efemerului. Căsnicia înseamnă urcușuri și coborâșuri, e ca un montaigne russe care te ridică și te coboară, e proba cea mai dură, dar și cea mai plină de satisfacții. Oamenii se despart pentru că nu știu să iubească și să-și exprime sentimentele. E o construcție în care partenerii se implică total, de la prima cărămidă și până la tăierea panglicii.
La mulți ani de Ziua Taților!
Citiți articolul întreg aici.
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.