O viață turbulentă, fascinantă, boemă. 

În 10 curiozități, insuficiente pentru a cuprinde toată strălucirea ei exotică. 

1. Numele impresionant al lui Picasso reflectă o tradiție spaniolă de a da mai multe nume copiilor, fiecare nume fiind adesea o amintire sau un omagiu adus sfinților sau rudelor. Acest lung șir de nume este o amprentă a istoriei și tradiției familiei sale:Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso. 
2. Perioadele artistice:
   • Perioada Albastră (1901-1904): Caracterizată de tonuri albastre și subiecte melancolice, reflectând probabil starea sa emoțională după sinuciderea prietenului său, Carles Casagemas – pictor spaniol și unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Pablo Picasso în tinerețe. Cei doi s-au cunoscut în Barcelona și au dezvoltat o strânsă prietenie. Mai târziu, în 1900, au călătorit împreună la Paris, unde Casagemas a devenit profund deprimat și s-a sinucis în 1901. La vârsta de doar 20 de ani, Casagemas s-a împușcat într-un cafenea, din cauza unei afecțiuni neîmpărtășite față de o femeie pe nume Germaine. Acest act tragic a avut loc în fața mai multor persoane, inclusiv a lui Germaine. Moartea prietenului său a avut un efect devastator, dar este adesea văzută ca o cauză majoră a intrării lui Picasso în „Perioada Albastră”, o fază în care picturile sale erau dominate de tonuri albastre și de teme de tristețe, singurătate și moarte. Multe lucrări au fost realizate în memoria lui Casagemas, inclusiv „Evocare (Înmormântarea lui Casagemas)” și „Portretul lui Carles Casagemas”.
   • Perioada Roz (1904-1906): Lucrările din această perioadă sunt mai optimiste și sunt adesea dominate de roz și roșu, cu teme de circ și arlechini.
   • Perioada Cubistă (începând cu 1907): Împreună cu Georges Braque, a fondat mișcarea cubistă, deconstruind și reasamblând obiecte în forme geometrice abstracte.
3. Pasionat de fotografie: Pablo Picasso vedea adesea fotografia ca pe un instrument esențial pentru a documenta evoluția lucrărilor sale. Fotografiile din atelierul său ne oferă o privire asupra etapelor intermediare ale unor picturi celebre, oferind astfel insight-uri asupra modului său de gândire și evoluție. Aceste imagini au funcționat ca un jurnal vizual, înregistrând nu numai opera, ci și contextul și mediul în care a fost creată. Relațiile lui Picasso cu fotografi precum Man Ray sau Dora Maar nu au fost doar profesionale, ci și personale. Dora Maar, de exemplu, a fost o prezență constantă în viața lui în anii 1930 și a fotografiat celebrele etape ale creației „Guernica”.

Citiți și o altă perspectivă asupra vieții lui

4. Arta, reprezentarea divină: El nu a văzut niciodată fotografia ca fiind izolată de alte forme de artă, folosind adesea fotografii ca schițe preliminare pentru picturi sau gravuri. Această intersecție a medierilor demonstrează modul fluid în care Picasso aborda arta și modul în care vedea posibilități infinite în orice formă de exprimare. Fotografia a oferit o modalitate diferită de a privi lumea, de a o deconstrui și reasambla, un concept pe care Picasso și contemporanii săi l-au explorat în mod profund în picturile lor cubiste. A fost permanent fascinat de modul în care fotografia putea distorsiona realitatea, fie că era vorba de jocuri cu perspectiva, umbre sau alte trucuri vizuale.

5. Pictor precoce: Artistul a arătat un talent excepțional pentru desen din copilărie. Sub îndrumarea tatălui său, el a dezvoltat rapid aptitudinile și tehnica, realizând lucrări impresionante chiar și la o vârstă fragedă.

6. Prieteni celebri: Picasso era la fel de faimos pentru cercurile sale sociale, cât și pentru artă. Relațiile și interacțiunile sale cu alți artiști și intelectuali au contribuit la schimbul de idei și la evoluția continuă a stilului și perspectivei sale. Multe dintre aceste conexiuni au avut un rol crucial în evoluția sa artistică și în direcția pe care a luat-o arta modernă. Iată câțiva dintre prietenii și cunoștințele celebre ale lui Picasso:

• • Georges Braque (1882-1963): Braque și Picasso sunt adesea menționați împreună ca părinții cubismului. Cei doi artiști au colaborat strâns în anii 1908-1914, influențându-se reciproc și explorând împreună noile direcții ale cubismului.
  • Guillaume Apollinaire (1880-1918): Un influent poet și critic de artă, Apollinaire a fost un mare susținător al lui Picasso și a mișcărilor avangardiste din acea vreme.
  • Henri Matisse (1869-1954): Deși adesea văzuți ca rivali în lumea artei, Picasso și Matisse aveau un respect reciproc profund pentru opera celuilalt. Relația lor complexă a constat dintr-o combinație de competiție și admirație.
  • Marc Chagall (1887-1985): Chagall și Picasso s-au întâlnit în Paris și, deși au avut stiluri diferite, cei doi au avut o relație prietenească și s-au respectat reciproc ca artiști.
  • Gertrude Stein (1874-1946): Stein, o colecționară de artă și scriitoare americană, a fost una dintre primele persoane care a cumpărat operele lui Picasso și l-a susținut în cariera sa timpurie. Picasso a realizat un portret faimos al lui Stein în 1906.
  • Jean Cocteau (1889-1963): Cocteau, un poet, scenarist și regizor, a colaborat cu Picasso la diferite proiecte, inclusiv la producții de balet.
  • André Breton (1896-1966): Breton, fondatorul mișcării suprarealiste, a avut interacțiuni cu Picasso, iar cei doi au discutat despre posibilele conexiuni între cubism și suprarealism.
  • Sergei Diaghilev (1872-1929): Fondatorul Ballets Russes, Diaghilev a colaborat cu Picasso la mai multe producții de balet, inclusiv la celebra producție „Parada” din 1917, pentru care Picasso a creat decorurile și costumele.
  • Man Ray (1890-1976): Fotograful și artistul suprarealist Man Ray a avut conexiuni cu Picasso în cercurile boeme pariziene și a fotografiat adesea operele sale.
  • Joan Miró (1893-1983): Deși Miró și Picasso aveau stiluri diferite, cei doi artiști spanioli se respectau reciproc și au avut interacțiuni de-a lungul anilor.

7. Viața amoroasă: Picasso a avut nenumărate afaceri și relații, multe dintre acestea fiind cu muzele sale. Femeile din viața sa au avut un impact profund asupra operei sale, fiecare dintre ele influențând și inspirând diferite faze și stiluri artistice. Multe dintre aceste femei nu au fost doar partenerele sale romantice, ci și muzele sale, inspirându-l și influențând diferite perioade și stiluri din cariera sa.

• Fernande Olivier (1881-1966): A fost prima iubită semnificativă a lui Picasso și principala sa muză în perioada sa roz. Ei au fost împreună din 1905 până în 1912, și ea a apărut în numeroase portrete și sculpturi ale artistului.
• Eva Gouel (Marcelle Humbert) (1885-1915): După despărțirea de Fernande, Picasso a început o relație cu Eva Gouel. Relația lor a coincis cu perioada timpurie cubistă a artistului, iar Eva a apărut în mai multe dintre lucrările sale.
• Olga Khokhlova (1891-1955): O balerină rusă, Olga l-a întâlnit pe Picasso în timp ce acesta lucra la decoruri pentru un balet. Ei s-au căsătorit în 1918, iar Olga a devenit subiectul multor lucrări într-un stil mai neoclasic.
• Marie-Thérèse Walter (1909-1977): Picasso a întâlnit-o pe Marie-Thérèse când aceasta avea doar 17 ani, și a avut cu ea o relație secretă timp de mulți ani, chiar și în timpul căsătoriei sale cu Olga. Marie-Thérèse a inspirat multe dintre lucrările sale pline de voluptate din anii ’20 și ’30.
• Dora Maar (1907-1997): Fotograf și pictoriță, Dora Maar a avut o relație tumultuoasă cu Picasso în anii ’30 și ’40. Ea a fost muză și model pentru unele dintre cele mai faimoase picturi ale sale, inclusiv „Femeia care plânge”. Un articol interesant, AICI (CLICK!).
• Françoise Gilot (n. 1921): Pictoriță și autoare, Françoise a avut o relație cu Picasso care a durat aproape un deceniu, și i-au născut doi copii. Ea este singura iubită a lui Picasso care l-a părăsit, în loc să fie părăsită de el.
• Jacqueline Roque (1927-1986): Jacqueline a fost ultima muză și soție a lui Picasso. Ei s-au căsătorit în 1961 și au fost împreună până la moartea artistului în 1973. Jacqueline a apărut în peste 400 de portrete realizate de Picasso.

8. Comunismul: După război, Picasso a devenit tot mai politic. Aderarea sa la Partidul Comunist Francez a arătat angajamentul său față de cauzele sociale și a reflectat convingerile sale despre dreptate și egalitate.

9. Porumbelul păcii: În 1949, artistul a creat o ilustrație cu un porumbel pentru Congresul Mondial al Păcii din Paris. Această imagine simplă, dar puternică, a devenit un simbol universal al păcii.

10. Ultima pictură: „Autoportretul privind moartea”, creat în 1972, este o meditație introspectivă asupra mortalității. Aceasta oferă o privire directă și neînfricată asupra inevitabilei sfârșituri a vieții, evidențiind maturitatea și introspecția artistului în ultimii săi ani.

„Guernica” (Pablo Picasso) : 15 lucruri mai puțin cunoscute

Bel Esprit