Fotografia lui Dan Ciupureanu mi-a amintit instantaneu de un poem extraordinar, intitulat „Instantes” („Momente”), pe care îl recit mereu în gând, atunci când memoria involuntară mă poartă înspre locuri prin care am călătorit și prin clipele care au trecut odată cu pașii care s-au îndepărtat de ele. Singurul lucru sigur în lumea aceasta este trecerea necruțătoare a timpului, nu-i așa, pentru că în fața lui am fi complet neputincioși, dacă n-am avea imaginația să ne poarte pe urmele amintirilor. Dar ce fel de realitate este aceea care îți stârnește conștiința propriei fragilități? Privind fotografia, pare că viața însăși e un drum care, la un moment dat, se oprește într-o clădire ai cărei pereți ascund lucruri pe care le poți vedea doar cu ochii minții, le poți ghici doar cu ajutorul fanteziei, dar la care poate nu vei ajunge niciodată. Un fel de punct terminus în spatele căruia există altceva, poate o altă viață, poate viața aceea adevărată, sau poate nimicul.

Dar mai bine să citim textul, pe care l-am tradus din spaniolă, dar pe care l-am însoțit și cu variantele cunoscute în limba engleză, spre a fi accesibil cât mai multor cititori. Dacă traducerea va fi imperfectă, îmi cer iertare, dar mă consolez cu gândul că e absolut firesc, din moment ce eu însămi sunt o ființă imperfectă.

Si pudiera vivir nuevamente mi vida, 
en la próxima trataría de cometer más errores. 
No intentaría ser tan perfecto, me relajaría más. 
Sería más tonto de lo que he sido, 
de hecho tomaría muy pocas cosas con seriedad. 
Sería menos higiénico. 
Correría más riesgos, 
haría más viajes, 
contemplaría más atardeceres, 
subiría más montañas, nadaría más ríos. 
Iría a más lugares adonde nunca he ido, 
comería más helados y menos habas, 
tendría más problemas reales y menos imaginarios. 

Yo fui una de esas personas que vivió sensata 
y prolíficamente cada minuto de su vida; 
claro que tuve momentos de alegría. 
Pero si pudiera volver atrás trataría 
de tener solamente buenos momentos. 

Por si no lo saben, de eso está hecha la vida, 
sólo de momentos; no te pierdas el ahora. 

Yo era uno de esos que nunca 
iban a ninguna parte sin un termómetro, 
una bolsa de agua caliente, 
un paraguas y un paracaídas; 
si pudiera volver a vivir, viajaría más liviano. 

Si pudiera volver a vivir 
comenzaría a andar descalzo a principios 
de la primavera 
y seguiría descalzo hasta concluir el otoño. 
Daría más vueltas en calesita, 
contemplaría más amaneceres, 
y jugaría con más niños, 
si tuviera otra vez vida por delante. 

Pero ya ven, tengo 85 años… 
y sé que me estoy muriendo.

*

Dac-aș putea să-mi trăiesc viața de la început

aș încerca, în cea nouă, să fac mai multe greșeli.

N-aș mai încerca să țintesc perfecțiunea, m-aș relaxa mai mult în schimb.

Poate că aș fi mai nepriceput decât am fost, tratând lucrurile cu mai puțină seriozitate.

N-aș mai pune atâta preț pe igienă.

Aș risca mai mult,

aș călători mai mult,

aș privi pe îndelete apusul de soare,

aș urca munți și aș străbate râuri multe,

m-aș plimba prin toate locurile în care n-am ajuns pe vremuri,

aș mânca mai multă înghețată și mai puțină fasole,

aș avea, de bună seamă, mai multe probleme reale și mai puține imaginare.

Am fost dintre aceia care au trăit cu frenezie viața, cu fiecare minut al ei

și am avut multe momente de fericire, vezi bine.

Dar dacă m-aș putea întoarce în altă viață

m-ar preocupa numai momentele cu adevărat binefăcătoare.

Vă spun eu dacă nu știați: viața adevărată e un șir nesfârșit de momente frumoase! Nu le risipiți!

Eram dintre acei care nu plecau niciodată fără un termometru, o pungă cu apă fierbinte, o umbrelă și o parașută;

dac-aș mai trăi o dată, n-aș mai lua atât de mult bagaj cu mine.

Dacă mi-ar fi dat să mai trăiesc o dată,

aș umbla desculț încă de la începutul primăverii

și m-aș purta desculț până iarna târziu;

m-aș roti în toate caruselurile,

aș contempla apusurile toate, 

m-aș juca mai mult cu copiii,

dacă aș mai avea de trăit viața încă o dată.

Dar vedeți voi, am 85 de ani..

și știu că nu mă mai așteaptă decât moartea.

*

Atribuit în mod eronat lui Jorge Luis Borges, acest poem a fost cunoscut ca aparținând fie lui Don Herold, fie lui Nadine Stair (despre care nu se știu multe lucruri), care au dat versiuni cvasi-identice. Textul umoristului Don Herold, publicat și el, la rândul lui, în mai multe versiuni în College Humour în 1935 și în  Reader’s Digest este în proză însă, purtând titlul „Aș culege mai multe margarete”, neavând nici pe departe farmecul versiunii spaniole în vers liber.

If I had my life to live over, I’d dare to make more mistakes next time. I’d relax, I would limber up. I would be sillier than I have been this trip. I would take fewer things seriously. I would take more chances. I would climb more mountains and swim more rivers. I would eat more ice cream and less beans. I would perhaps have more actual troubles, but I’d have fewer imaginary ones.

You see, I’m one of those people who lived sensibly and sanely, hour after hour, day after day. Oh, I’ve had my moments, and if I had to do it over again, I’d have more of them. In fact, I’d try to have nothing else. Just moments, one after another, instead of living so many years ahead of each day. I’ve been one of those persons who never goes anywhere without a thermometer, a hot water bottle, a raincoat and a parachute. If I had to do it again, I would travel lighter than I have.

If I had my life to live over, I would start barefoot earlier in the spring and stay that way later in the fall. I would go to more dances. I would ride more merry-go-rounds. I would pick more daisies.”