O spun doar din experiență fără nici o pretenție teoretică.

Occidentalii nu prea le au cu seducția, ei chiar prin dominare înțeleg cucerire. Ei caută să impresioneze femeia, să o încânte, să o uimească. Îmi lasă impresia străduinței. Nu spun că sunt întotdeauna demonstativi, unii au o smerenie înduioșătoare și o discreție delicioasă în încercarea de a capta admirația, sunt atenți, galanți, fermecători, au haz și sunt spontani. Încearcă să atragă prin expresivitate și prin ceea ce spun. Dar mizează în dialog mai mult pe încărcătura ideatică. Limbajul trupului se manifestă ușor haotic pentru că nu se concentrează asupra lui.  Corpul rămâne în umbra gândului și i se subordonează. Menținerea comunicării într-un climat în care primează verbalizările complică lucrurile. Dacă nu e depășit rapid momentul de tatonări și schimbul de replici cu substrat filosofic și nu se evoluează spre flirt sau spre o disctuție cu conținut ceva mai senzual, lucrurile se duc în unghiul mort și riscă să rămână acolo.

Raționalismul civilizației se resimte în tehnicile de curtare și le fac anevoioase.

Cu orientalii lucrurile sunt infinit mai simple. Nu e nevoie de nici un fel de filosofie, e vorba numai despre seducție.

tumblr.com

Când un bărbat se uită insistent la femeie și în ochii ei fără să o slăbească și îi vorbește cu o voce blândă, calmă, senzuală, ea  nici nu aude ce spune… Dar nici nu contează. Intrarea în transă se întâmplă rapid.  Limbajul corpului primează în fața celui verbal și se impune. Bărbatul domină senzorial și emoțional spațiul de comunicare.

El nu mizează pe argumente sau pe faptul că o va impresiona cu cunoștințele, cu flerul sau umorul, nici nu caută să se simtă bine, ci să o subjuge, să o atragă, se joacă cu instinctele și trăirile ei viscerale, nu rămâne la suprafață și nu riscă să piardă atenția ei, lăsând lucrurile la voia întâmplării.

Vorbesc doar din experiență, nu încerc să influențez sau să dau verdicte. Pe mine menținerea în zona de siguranță, aceea delimitată de dialogul intelectual mă indispune și îmi dă o stare de disconfort sufletesc. Gânditul îmi inspiră lucruri triste, sumbre, zbucium… Plus că prelegeri poți asculta și în documentare BBC, nu e nevoie să ieși cu un domn la cafea pentru asta. E o foarte proastă alegere chiar la prima întâlnire. Demonstrația intelectuală e moartea pasiunii, e subiect de conferință, curat adormitor.

Nu prea îmi pot imagina cum e să fii vulnerabilă la ”intelect”, sapio-sexuală sau cum se zice? cum poți fi sedusă de idei. Probabil nedusă la bibliotecă. Incultă sau ușor mai lentă… ce să zic. Eu încă sper să existe și băieți occidentali inițiați în arta seducției care știu să dominine femeile prin forța lor interioară și prin virilitate și care nu încearcă să de dea doar în spectacol cu cunoștințe și deșteptăciune și ironii și fițe și faze.

Instinctele femeiești (alea arhaice) nu reacționează la așa ceva.

tumblr.com

Primele impresii sunt esențiale, subconștientul le decodifică îngrijorat drept un avertisment că așa ar putea fi mereu, chiar dacă nu e întotdeauna adevărat.

Sunt niște lucruri pe care le resimți, evident: timiditatea, neliniștea, nevoia de confirmări, tendințele autovictimizante. Așa o fi oare și ca amant? te întrebi.
Vorbitul precipitat și necontrolat, lipsa de relaxare sperie femeile care vor bărbați puternici.

Ca să simtă atracție, au nevoie să fie asigurate că lui nu îi e frică nici de urs. Cum să le placă de unul care se teme de ele?

Seducția mai presupune, în afară de siguranță de sine, limbaj al trupului asumat, control, privire neîntreruptă și voce bândă și calmă, și atenția concentrată asupra persoanei celuilalt și nu al persoanei proprii.

În Orientul Mijlociu aceste lucruri se învață în familii, în grupurile de prieteni.

Viața socială care e dură și concurențială extrage din noi cu totul alt minereu decât cea intimă.

De aceea e important să știm să tasăm granițe și în nici un caz să nu abordom omul în intimitate așa cum am face-o socialmente.

Neutralitatea de gen pe care o presupun relațiile colocviale și profesionale trebuie să dispară în relațiile intime, nu se pune problema să fim ”colegi” sau de gen-egal. Doamne ferește. Ca femeie hetero vrei să te simți al dracului de feminină și să îl simți pe el al dracului de bărbat, altfel nu se leagă nimic.

Aș vrea să spun că oamenii au instincte bune și că nu sunt atrofiate de educație, dar nu e adevărat. Aud din ce în ce mai multe plângeri din partea bărbaților că femeile nu mai sunt feminine și din partea femeilor că bărbații nu mai sunt bărbați și din acest motiv sunt mari carențe de atracție și motivație, iar relațiile sunt anemice, fără condimente.

Instinctele pot fi deturnate, dresate…se pare.

Citiți și Ego Erectus…