O femeie din Iran învață o lecție simplă, dar tragică: fie te modifici și te adaptezi, fie vei fi eliminată și înlocuită de cei care te înconjoară. În Orientul Mijlociu, o persoană care își pierde identitatea poate părea o situație suprarealistă la prima vedere, dar venind dintr-un mediu în care de obicei ești acuzat pentru cine ești, totul devine cât se poate de viu și de realist, mai ales dacă societatea este hotărâtă să te definească în felul său preferat.
„Without Her” a fost proiectat la cel de-al 79-lea Festival Internațional de Film de la Veneția în secțiunea Horizons Extra, pe 6 septembrie 2022. Cu numeroase nominalizări și un premiu, atribuit actriței din rolul principal, pelicula iraniană devine o psihodramă inteligentă, realizată cu minuțiozitate. Regizorul iranian, Arian Vazirdaftari, este un fin debitor al unor cineaști precum Hitchcock sau Brian De Palma și introduce misterul și tensiunea psihologică într-un univers aparte, o republică islamică. Vazirdaftari este conștient de stereotipurile din jurul cinematografiei iraniene. De aceea, conștient de faptul că publicul s-a obișnuit deja cu dramele specializate în realism social sondează universul thriller-ului și alege alt stil. În unele declarații către presă, cineastul a mărturisit că tinerețea sa a însemnat și multe vizionări ale operelor lui Scorsese, Polanski, Bergman și Fellini. «Încerc să fac filme care conectează moștenirea cinematografiei iraniene cu filmele occidentale cu care am crescut», declară tânărul realizator. «Realizând „Without Her” am avut în minte „Rosemary’s Baby”, „Mulholland Drive” și „Persona”, dar și „Maybe Some Other Time” de marele Bahram Beyzai.»
Bunăoară, în „Without Her”, protagonista – Roya – este pe cale să emigreze când dă peste o femeie tânără, derutată, care pare să sufere de pierderi de memorie. Roya o primește în căminul său, și la scurt timp după aceea, viața ei începe să se prăbușească. Când în sfârșit descoperă că femeia a venit să o înlocuiască, este prea târziu să se poată întoarce. Filmată de Alireza Barazandeh, povestea traversează mai multe genuri cinematografice, navigând spre thriller, în care trăsăturile hitchcockiene se amestecă cu motivul dublului, binecunoscut din opera lui Brian De Palma. Toate acestea sunt mixate cu un pic de cinema realist social iranian, devenit cu timpul o « marcă iraniană ». Așadar, Vazirdaftari experimentează noi aspecte din cinematografia iraniană și le oferă lumii întregi.
Without Her © picturetree-international.com
Pelicula începe ca o dramă obișnuită despre un cuplu privilegiat care se confruntă cu probleme morale grave: Roya trebuie să informeze colegii dacă va primi autorizația de călătorie în Europa de la oficialii iranieni. Tannaz Tabatabaei o întrupează pe Roya, o femeie din clasa mijlocie superioară, care se pregătește să emigreze în Danemarca. Aproape de nicăieri, ea dă peste o tânără care nu-și amintește cine este. Roya o primește și în scurt timp, tânăra începe constant să-și asume identitatea celei care o salvase, pe măsură ce granița dintre realitate și halucinații se estompează treptat. Biata femeie (Roya) trebuie să suporte și o dureroasă intervenție chirurgicală la ochi. După operație, peliculase transformă rapid într-un film noir asemănător celor semnate de Brian De Palma despre caracterul alunecos al identității, oboseala suburbană și feminitatea suprimată. Acea schimbare radicală în gen și perspectivă este oglindită în imaginile viclene ale eroinei. Aspectul liniștit, aproape monoton al primei reprize lasă loc luminii distorsionate și mișcărilor frenetice ale camerei de filmare pe măsură ce paranoia Royei se intensifică.
Without Her © picturetree-international.com
„Without Her” este narat dintr-o perspectivă feminină. Ani de zile, bărbații din cinematografie au vorbit în numele femeilor, filmele ajungând adesea ca o ‘fantezie despre femeie’, modelată mai degrabă de privirea masculină decât de o portretizare realistă a personajului. Cum s-a asigurat Vazirdaftari că Roya – ale cărei greutăți sunt adesea bazate pe gen – era în carne și oase? Cineastul mărturisește că a reușit să adune mai multe povestiri de la mai multe femei, atunci când scria scenariul pentru această peliculă. A ascultat femeile care au încercat să emigreze și au avut o criză de identitate după aceea sau a vorbit cu femei care au fost forțate să renunțe la alte planuri ale lor. A păstrat mereu o legătură profundă cu cele care l-au ajutat în procesul de creație. De aceea, cineastul e conștient de faptul că receptarea va fi total diferită, în funcție de genul spectatorului. « Partea masculină încearcă adesea să o perceapă ca pe un complot obiectiv și să rezolve ca un puzzle misterios. Pentru femei este mai mult un experiment narativ. Ele o simpatizează cu adevărat pe Roya datorită experiențelor împărtășite ». Construirea personajelor a fost un proces complex, care a necesitat ore de repetiții, iar Vazirdaftari a discutat în profunzime scenariul cu cele două actrițe principale, Tannaz Tabatabaei și Shadi Karamroudi.
Without Her © picturetree-international.com
În ciuda faptului că filmul este plasat într-o realitate foarte particulară, anumite lupte par familiare, în special pentru spectatorii obișnuiți cu o experiența ca în „Gaslight” sau cei acuzați vreodată că „au reacționat exagerat” pur și simplu pentru că și-au exprimat îngrijorările împotriva narațiunii de tip mainstream. Roya se îndoiește constant de realitatea din jurul ei și este rușinată de-asta. Dar când vine sfârșitul, tot ea este cea care spune: « Ți-am spus asta! ».
Încoronat cu un final surprinzător, „Without Her” este o peliculă construită pe relația de durată dintre clasă și spațiul acordat femeilor iraniene pentru auto-actualizare; posedă ambiguitatea aproape înnebunitoare care răspândește mult cinematograful iranian. Se simte frustrarea Royei atunci când cei din viața ei încetează să mai creadă în ea.
Regia: Arian Vazirdaftari
Scenariul: Arian Vazirdaftari
Imaginea: Alireza Barazandeh
Montajul: Mehdi Sadi
Muzica: Bamdad Afshar
Distribuția:
Tannaz Tabatabaei – Roya
Shadi Karamroudi – Ziba
Saber Abar – Babak
Farank Kalantar
Durata: 111 min.
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.
