COMPOZITOARE DE MUZICĂ CLASICĂ … 
Dacă se întâmplă să cântăm la vreun instrument sau dacă suntem doar pasionați de muzica clasică, este posibil să fi auzit de lucrări aparținând unor compozitoare. Pianiștii, de exemplu, poate cunosc sau chiar au interpretat lucrări semnate de Clara Schumann. Cu toate acestea, marea majoritate a oamenilor nu au auzit niciodată de artiste precum Amy Beach, Fanny Mendelssohn sau Florence Price, iar acest fapt este regretabil deoarece femeile, care nu se află pe picior de egalitate cu omologii lor masculini, au contribuit într-un mod semnificativ la evoluția muzicii clasice.
Iată câteva dintre compozitoarele notabile (unele uitate) care fac parte din istoria muzicii clasice:
1. Clara Schumann (1819-1896)
– nu a fost doar soția compozitorului Robert Schumann, ci și una dintre cele mai distinse pianiste ale epocii romantice. Cariera ei a început la o vârstă fragedă. La vârsta de 11 ani, a plecat într-un turneu în diferite orașe europene și a susținut primul ei concert solo la Leipzig. Mai târziu, în timpul căsătoriei cu Robert, l-a cunoscut pe Johannes Brahms și nu numai că i-a încurajat cariera, ci a fost și prima care a interpretat public lucrări de ale lui. De-a lungul carierei, ea a prezentat în premieră câteva dintre lucrările sale, inclusiv Variațiunile și Fuga pe o temă de Händel.
De asemenea, a început să compună de la o vârstă fragedă. Concertul pentru pian l-a compus când avea doar paisprezece ani și l-a interpretat la șaisprezece ani (sub conducerea lui Mendelssohn). Pe măsură ce creștea și se concentra pe alte responsabilități, îi venea tot mai greu să găsească timp să compună. Prin urmare, producția ei muzicală a scăzut foarte mult când a împlinit 36 de ani.
Lucrările ei muzicale includ piese pentru pian, Concertul pentru pian în La minor menționat mai sus, un trio pentru pian, piese corale, cântece și trei romanțe pentru vioară și pian.
2. Fanny Mendelssohn
– La fel ca Clara Schumann, Fanny Mendelssohn (1805-1847) a fost pianistă și compozitoare. Ea era sora compozitorului Felix Mendelssohn și cei doi împărtășeau o dragoste profundă pentru muzică. Felix a aranjat ca unele dintre melodiile surorii sale, Fanny să fie publicate sub numele său, din cauza atitudinilor predominante față de femeile care vroiau să publice muzică.
Fanny Mendelssohn a fost foarte prolifică. Ea a compus peste 460 de piese, inclusiv un trio de pian, piese și cântece solo pentru pian și un ciclu de piese care descriu lunile anului, intitulat Das Jahr (Anul), care a fost scris pe foi de hârtie colorate cu ilustrații ale soțului ei. Wilhelm (poeziile, lucrările de artă și hârtia colorată pot reprezenta diferitele etape ale vieții sau, posibil, poate propria ei viață).
Fanny a murit după ce a suferit un accident vascular cerebral în timp ce repeta unul dintre oratoriile fratelui ei, Felix. Felix și-a completat Cvartetul de coarde nr. 6 în Fa minor în memoria ei.
3. Louise Farrenc (1804-1875) este, fără îndoială, cea mai cunoscută compozitoare franceză. Născută într-o familie de sculptori, ea a demonstrat un talent timpuriu în muzică și a studiat sub maeștri precum Ignaz Moscheles și Johann Hummel. S-a căsătorit cu un student la flaut și împreună au susținut concerte în toată Franța. Cuplul a deschis o editură, Éditions Farrenc, care a devenit timp de 40 de ani unul dintre cei mai importanți editori muzicali din Franța.
La fel ca și alte compozitoare din acea perioadă, Farrenc a fost pianistă de la o vârstă fragedă și a scris multe lucrări pentru acest instrument. Deși a scris exclusiv pentru pian până în 1830, începând cu 1834 a scris și lucrări pentru orchestră.
Lucrările ei muzicale cuprind, pe lângă cele pentru pian, 3 simfonii, un sextet de suflători, lucrări vocale, lucrări corale și muzică de cameră.
Spre deosebire de Clara Schumann și Fanny Mendelssohn, lucrările lui Farrenc au rămas în mare parte uitate până la sfârșitul secolului al XX-lea, când începe să crească interesului pentru compozitoare.
4. Rachel Portman (n. 1960) este cunoscută în primul rând în calitate de compozitoare de partituri pentru coloane sonore pentru producții cinematografice și TV.
S-a născut în Surrey, Anglia și a devenit interesată de muzică de la o vârstă fragedă. A început să compună de la vârsta de 14 ani. Mai târziu, a studiat muzica la Worcester College, Oxford timp în care a început să experimenteze compunerea de muzică pentru filme și producții de teatru pentru studenți. După aceea, a scris muzica pentru o serie de filme BBC și Channel 4.
De atunci, ea a compus coloana sonoră la peste 100 de filme, producții TV și teatru, inclusiv Legenda lui Bagger Vance, Mona Lisa Smile, Emma, Benny and Joon, The Lake House, Oliver Twist și Duchess. Cele mai faimoase compoziții ale ei rămân cele pentru filmele Chocolat și The Cider House Rules.
Rachel Portman este prima femeie care a câștigat un premiu Oscar pentru cea mai bună partitură muzicală: este vorba despre adaptarea pentru TV a romanului Emma al scriitoarei Jane Austen. Pentru partitura filmului Bessie (2015), a fost distinsă cu un premiu Primetime.
5. Florence Price (1887-1953) nu a fost doar compozitoare, ci și prima femeie afro-americană care a fost recunoscută ca compozitor simfonic și prima care a avut o compoziție interpretată de o orchestră majoră.
S-a născut în Little Rock, Arkansas, într-o familie de rasă mixtă. Mama ei, profesoară de muzică, i-a ghidat pregătirea muzicală timpurie. A avut prima interpretare la pian la vârsta de patru ani și a publicat prima compoziție la vârsta de 11 ani. După ce a absolvit liceul la 14 ani, s-a înscris la Conservatorul de Muzică din New England. A absolvit cu onoruri în 1906.
După facultate, a revenit la Little Rock și s-a căsătorit. După o serie de incidente rasiale, cuplul s-a mutat la Chicago unde Florence și-a început cea mai plină perioadă de compoziție. A studiat compoziția, orchestrația și orga cu profesori de top și a publicat patru piese pentru pian.
Din păcate, luptele financiare au dus la divorț și Florence a fost nevoită să-și crească copiii de una singură. Pentru a-și plăti facturile, a lucrat ca organistă pentru filme mute și a compus, sub pseudonim, cântece pentru reclame radio.
La concursul premiilor Wanamaker, a câștigat premiul I cu Simfonia în Mi minor. Orchestra Simfonică din Chicago a prezentat lucrarea în premieră în 1933, Florence fiind astfel prima femeie afro-mericană a cărei compoziție a fost interpretată de o orchestră majoră.
Muzica lui Florence Price încorporează elemente de spiritualitate afro-americană, teme sudice și inspirație din blues, muzică bisericească afro-americană și sunete urbane moderne.
P.S.
Simfonia în Mi minor este prima simfonie scrisă de Florence Price. Lucrarea a fost finalizată în 1932 și a fost interpretată pentru prima dată de Orchestra Simfonică din Chicago sub bagheta dirijorului Frederick Stock în iunie 1933.
Simfonia, cu o durată de aproximativ 40 de minute, este compusă din patru mișcări :
– Allegro ma non troppo
– Largo, maestoso
– Juba Dance
– Final
Price s-a inspirat pentru a treia mișcare, intitulată Juba Dance, din dansul african juba: ritmul este susținut de tobe africane și bătăi din palme, în timp ce secțiunea de corzi interpretează partea melodică.
