”Cine vrea transparență când poți avea magie? Cine vrea proză când poți avea poezie? Trageți vălul, și cu ce ați rămas? O tânără obișnuită, cu abilități modeste și puțină imaginație. Dar înfășoară-o așa, unge-o cu ulei, și hei, ce ai? O zeiță.”
Elisabeta a II-a, The Crown, sezonul 1
Aceasta este doar una din memorabilele replici ale Reginei Elisabeta a II-a, rostită în primul sezon al serialului The Crown. Coroana aduce schimbări istorice dramatice în viața tuturor celor care au legături cu familia regală, dar în prim-plan rămâne Elisabeta – simbolul suprem al monarhiei, nimeni altcineva.
Creatorul serialului, Peter Morgan, a declarat, întrebat, pe 18 noiembrie 2020, despre unele libertăţi pe care şi le-a permis cu ficţiunea, că şi-a asumat aceste decizii atât timp cât sunt în concordanţă cu faptele.
„Familia regală nu a aprobat conţinutul serialului, nu a cerut să vadă ce subiecte vor fi abordate şi nu va exista un punct de vedere cu privire la fidelitatea poveştii”, spune Donal McCabe, responsabil cu comunicarea din partea reginei, citat de The Guardian.
Prințesele sunt însoțite mereu de povești de dragoste
Deloc surprinzător, presupusele relații extraconjugale ale Dianei și ale lui Charles primesc doza de piper cuvenită în al patrulea sezon The Crown, chiar dacă aceste relații nu sunt pe deplin concretizate pe ecran. Una din ele, o romanță roșcată care răzbate din fundal, este povestea dintre Diana și James Hewitt.
Diana, The Crown, sezonul 4
Prințesa de Wales i-a cerut să-i dea lecții de călărie
”Un singur lucru nu a mers bine. Ne-am îndrăgostit.” spune James Hewitt.
James Hewitt, ofițer de cavalerie, devenit instructorul de echitație al prințesei Diana, în 1986
Autoarea Anna Pasternak a detaliat presupusa aventură în cartea ei ”Princess in Love”. Potrivit OprahMag.com, Hewitt i-ar fi dezvăluit lui Pasternak că relația sa cu prințesa a durat din 1986 până în 1991.
Pasternak dezvăluie, mai departe, pentru Daily Mail, despre această afacere: ”Hewitt era în mod regulat împachetat și expediat cu mașina la Palatul Kensington. Mi-a spus că a fost îngrozit în prima noapte în care a stat la Palatul Kensington, dar ușurat, cel puțin, că Charles și Diana aveau dormitoare separate. Se pare că ea avea 30 de jucării, din copilărie, la capătâiul patului ei.”
Autoarea a mai afirmat: ”M-a surprins faptul că Hewitt era un fan al prințului Charles, cu care juca polo. După cum este ‘de riguer’ în cercurile aristocratice, Charles știa și chiar le-a salutat afacerea, deoarece îi distrăgea atenția Dianei, luând presiunea de pe el și Camilla.” Ea susține și că ”soțul Camillei, Andrew Parker Bowles știa și a acceptat relația lui Charles cu Camilla”.
Diana și James Hewitt, 1989
Secretul nu este atributul poveștilor de dragoste
După afirmațiile ”The Sun”, mulți păreau să știe despre povestea Dianei cu Hewitt, chiar în timp ce aceasta se derula. Conform publicației, Ken Wharfe, fostul ofițer responsabil cu protecția Dianei, a detaliat (și el!) afacerea prințesei în cartea sa ”Diana: Closely Guarded Secret”. Wharfe a scris: ”Hewitt, un afemeiat natural, i-a acordat atenția și afecțiunea pe care ea le-a savurat, apoi pasiunea după care ea tânjea”.
Interviu
Pe 20 noiembrie 1995, Diana a luat loc lângă Martin Bashir, la BBC Panorama, pentru un interviu sincer. Prințesa nu numai că a recunoscut relația ei cu Hewitt, dar și-a declarat și implicarea în scrierea cărții de ansamblu, ”Princess in Love”, a autoarei Anna Pasternak.
”Da, l-am adorat. Da, eram îndrăgostită de el. Dar am fost foarte dezamăgită.”
Diana se referea, cel mai probabil, la încercările ulterioare ale lui Hewitt de a încasa bani de pe urma idilei lor.
Relația Dianei cu Hewitt s-a epuizat în 1989, când el a fost trimis în Germania. Ea nu dorea ca Hewitt să aibă angajamente în străinătate. ”Ai promis că vei fi mereu aici pentru mine și acum ai încălcat promisiunea.” Povestea s-ar fi reaprins, pentru scurt timp, în 1990, dar prințesa a încheiat-o ulterior, definitiv.
(sursa)
”Aş vrea să fiu o regină în inimile oamenilor, dar nu mă văd pe mine ca fiind regina acestei ţări.”
Prințesa Diana
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.