Mihail Medrea
Privea spre castel.
Acesta părea din ce în ce mai departe.
Fata inspiră adânc aerul puternic ozonat.
Undeva, în spatele castelului, Muntele o aştepta.
Viforos.
Zâmbi. Fata.
Muntele se înnegură.
Fata începu să râdă.
„Am să te mănânc într-o zi. Şi-o noapte.
Dar altădată.
Acum voi să chem castelul la mine.“
foto sursa
