„Pianistul” este un film din anul 2002, regizat de Roman Polanski și bazat pe memoriile lui Władysław Szpilman, un pianist evreu polonez din timpul ocupației naziste în Varșovia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un film extraordinar, un clasic al cinematografiei universale, creat pentru a pune în scenă o tragedie care a zguduit conștiințele și a produs un al doilea masacru la scară europeană. Cartea a fost publicată pentru prima dată în anul 1946, cu titlul original „Smierc Miasta” (tradus în engleză ca „Death of a City”). Apoi, în anul 1998, a fost republicată sub titlul „The Pianist” în limba engleză, într-o versiune revizuită și extinsă.

Adrien Brody – un actor înzestrat cu o carismă de netăgăduit, o alegere perfectă pentru acest rol, interpretează rolul lui Władysław Szpilman, iar filmul urmărește viața lui Szpilman în timp ce orașul său este ocupat de naziști. Szpilman,  evreu, se confruntă cu persecuția și discriminarea antisemită din partea regimului nazist. El trăiește o dublă dramă care se transformă într-o tragedie absolută: își pierde familia și este martor la ororile Holocaustului.

Pe măsură ce situația devine din ce în ce mai periculoasă, Szpilman se ascunde și luptă pentru supraviețuire în timpul distrugerii ghetoului din Varșovia și a revoltelor din 1943. În cele din urmă, el este salvat de un ofițer german, Wilm Hosenfeld, care îi oferă adăpost într-un apartament abandonat.

„Pianistul” este un film puternic și emoționant, care explorează tema supraviețuirii, umanității și rezistenței în fața adversităților extreme. A fost aclamat de critici și a primit numeroase premii, inclusiv trei premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun actor într-un rol principal pentru interpretarea lui Adrien Brody și Cel mai bun regizor pentru Roman Polanski. În alte roluri: Frank Finlay, Maureen Lipman, Julia Rayner, Ed Stoppard,  Jessica Kate Meyer.

imdb.com

Iată câteva citate memorabile din filmul „Pianistul”, care ilustrează puternicul mesaj anti-război:

„Nu înțelegi. Nu trebuie să-i înțelegi. Trebuie doar să-i suporți.” – Władysław Szpilman

„În aceste vremuri, trebuie să-ți păstrezi speranța vie și să rămâi puternic. Nu uita cine ești.” – Wilm Hosenfeld

„Nu pot să cred că lumea a uitat deja atâta suferință.” – Władysław Szpilman

„Muzica este în mine. Eu nu pot să o mai joc, dar o aud.” – Władysław Szpilman

„Când încerci să supraviețuiești, nu mai ești om. Te transformi într-un animal. Trebuie să lupți ca un animal.” – Władysław Szpilman

*****

FILMUL ȘI MUZICA SA … 🎶
Nocturna nr. 20 în Do♯ minor, Op. posth, Lento con gran espressione – F. Chopin (Pianistul)
Piesa pentru pian auzită la începutul filmului este Nocturna lui Chopin în Do diez minor, Lento con gran espressione, Op. post.
Piesă solo pentru pian a fost compusă de Frédéric Chopin în 1830 și publicată în 1870. Chopin a dedicat această lucrare surorii sale mai mari, Ludwika Chopin.
Publicată pentru prima dată la 21 de ani după moartea compozitorului, piesa este de obicei denumită Lento con gran espressione, de la marcarea tempoului său. Uneori este numită și Reminiscență. Piesa a fost interpretată de supraviețuitoarea Holocaustului, Natalia Karp, în fața comandantul lagărului de concentrare nazist, Amon Goeth, iar acesta a fost atât de impresionat de interpretare încât i-a cruțat viața lui Karp.
Aceasta a fost și piesa interpretată de supraviețuitorul Holocaustului și faimosul pianist polonez Władysław Szpilman (figura centrală a filmului lui Roman Polanski din 2002, The Pianist) în timpul ultimei transmisiuni în direct de la radioul central polonez din 23 septembrie 1939, când Varșovia a fost asediată de armata germană. Ani mai târziu, Szpilman a cântat această piesă și pentru ofițerul de armată german Wilm Hosenfeld la prima lor întâlnire. Ulterior, Hosenfeld l-a ajutat pe Szpilman să se ascundă și i-a oferit hrană în ultimele luni de război.
FILMUL ȘI MUZICA SA … 🎶
J. S. BACH – SUITA NR. 1 ÎN SOL MAJOR, BWV 1007
Piesa pentru violoncel auzită la mijlocul filmului, interpretată de Dorota, este Preludiul din Suita nr. 1 pentru violoncel a lui Bach.
Suita nr. 1 în Sol major, BWV 1007 este una dintre cele șase suite pentru violoncel, BWV 1007–1012, de Johann Sebastian Bach. Sunt unele dintre cele mai frecvent interpretate compoziții solo scrise vreodată pentru violoncel. Cel mai probabil, Bach le-a compus în perioada 1717–1723, pe când a servit ca Kapellmeister în Köthen. Titlul dat pe coperta manuscrisului Anna Magdalena Bach a fost Suites à Violoncello Solo senza Basso (Suites pentru violoncel solo fără bas).
Fiecare suită este în șase mișcări.
Suita nr. 1 în Sol major, BWV 1007 are următoarea structură: Preludiu – Alemandă – Courante – Sarabande – Minuetul I/II – Gigue.
Preludiul, constând în principal din acorduri arpegiate, este cea mai cunoscută mișcare din întregul set de suite și se aude în mod regulat la televizor și în filme.
*****
FILMUL ȘI MUZICA SA … 🎶
FRÉDÉRIC CHOPIN – ANDANTE SPIANATO ET GRANDE POLONAISE BRILLANTE ÎN MI BEMOL MAJOR, OP. 22
Piesa pentru pian interpretată cu orchestră de la sfârșitul filmului este Grande Polonaise Brillante de Chopin, op. 22.
(După război, Szpilman se întoarce la Radio Varșovia unde interpretează „Grand Polonaise Brillante” de Chopin în fața unui public numeros. Un epilog textual afirmă că Szpilman a murit la 6 iulie 2000, la vârsta de 88 de ani iar despre ofițerul german Hosenfeld că a murit în 1952 în timp ce era încă în captivitate sovietică.)
Andante Spianato et Grande Polonaise Brillante în Mi bemol major, Op. 22, a fost compusă de Frédéric Chopin între 1830 și 1834. Grande Polonaise Brillante în Mi bemol pentru pian și orchestră, a fost scrisă mai întâi, în 1830-31. În 1834, Chopin a scris un Andante spianato în Sol major pentru pian solo, pe care l-a adăugat la începutul piesei și a unit cele două părți cu o secvență asemănătoare fanfarei. Lucrarea combinată a fost publicată în 1836 și a fost dedicată doamnei d’Este.
*****
„Evreul care a supraviețuit Holocaustului dându-se drept nazist”
Decedat în Israel la 2 februarie 2023, la vârsta de 97 de ani, Solomon Perel (și Shlomo Perel sau Solly Perel, n. 21 aprilie 1925) a fost un autor și orator motivațional israelian de origine germană. S-a născut în localitatea Peine, Saxonia Inferioară, din părinți evrei care au emigrat în Germania din Rusia. În anii ’30 a reușit să scape de persecuția naziștilor dându-se drept etnic german. Povestea vieții lui este prezentată în romanul autobiografic „Ich war Hitlerjunge Salomon” care stă la baza filmului din 1990 „Europa Europa”.
De-alungul vieții sale, Salomon Perel a făcut numeroase vizite pe la diferite instituții de învățământ unde și-a povestit întâmplările vieții sale.
Link to film Europa, Europa (1990)

Educație melo-sentimentală – „Doamna Pylinska și secretul lui Chopin”