când te îmbraci cu un tramvai
gustul libertății se simte cel mai bine atunci
când te îmbraci cu un tramvai și-ți pui
după ureche floarea numită dorință și când
toți te întreabă de ce nu preferi avionul și dacă
nu cumva
te plictisești de moarte acum toamna
ca și când libertatea nu s-ar
asorta de minune cu adâncul răcorii cu
copacii ștrengari ce fac striptis
pe gratis în aerul
liber de
febră și alte mărunțișuri
zornăitoare
gustul libertății se simte în tocănița
uitată pe foc înadins să se ardă
pălăria asta cu aripi
ți se
potrivește perfect
foto tumblr.com
îi devenise atât de indiferentă încât
deși n-o mai iubea putea
la fel de bine
să o iubească
știu că asta sună ca dracu’
dar am trăit-o pe pielea altora
care s-au confesat pietrei
și ea, piatra, s-a crăpat și a
plâns… Citește și la fel de bine
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
