Vine o vreme în existența noastră în care timpul curge diferit… după ce am încetat activitatea profesională, urmează un vid pe care îl umplem în funcție de familia noastră lărgită sau de preocupări… specifice. Plimbări, călătorii, lectură, nepoți… după 60 de ani, vezi lumea cu alți ochi, și, da, lumea te vede la fel. Și atunci cauți refugii în tot ceea ce îți face plăcere, nemaifiind dependent/ă de locul de muncă… ce plăcere, nu-i așa?

Ei, sunt și persoane care nu suportă pasivitatea și nici nu consideră vreo activitate inadecvată vreuneia dintre vârste, așa că…

După o carieră lungă și de succes ca model și actriță, Isabella Rossellini a început un masterat în comportamentul animalelor. Da, un masterat. Nici mai mult nici mai puțin decât viața și comportamentul animalelor, pentru că orice pasiune trebuie să se îndeplinească, mai devreme sau mai târziu. Cu cât mai originală, cu atât mai bine.

Revista The Talks a publicat un interviu despre această inedită reîntoarcere spre studiu a minunatei actrițe de film și televiziune, autoare, model, specialistă în comportamentul animalelor și… fermieră.

Scurtă bio: născută Isabella Fiorella Elettra Giovanna Rossellini, la Roma, în 18 iunie 1952, Isabella Rossellini este fiica actriței Ingrid Bergman și a regizorului italian Roberto Rossellini, fiind cunoscută publicului larg prin aparițiile în filme precum „Blue Velvet”,  „Death Becomes Her”, ”Napoleon”, precum și în comedii romantice care fac deliciul doamnelor sensibile și amatoare de povești de dragoste cu final fericit (ați văzut, desigur, Iubire la New York”…)

De unde această dorință de a se reîntoarce la studiu și cum a ales această temă de documentare: comportamentul animalelor – iată un subiect interesant pentru cei care mai consideră că vârsta poate constitui un impediment atunci când există voință și energie.

Isabella Rossellini: ”Am fost întotdeauna interesată de animale, de când eram mică, dar atunci comportamentul animalelor era încă o știință nouă. Aveam disponibilitate spre cariera de medic veterinar,  pentru  studiul biologiei, dar nu exista în mod în mod specific pe atunci studiul comportamentului animal. În anii ’60, Jane Goodall a  pus bazele acestei noi științe.

Studiind comportamentul animalelor în sălbăticie, nu într-un laborator, unde acele condiții le-au distorsionat comportamentul, a dus la crearea unei discipline care acum se studiază la universitate. Pe măsură ce am înaintat în vârstă, am lucrat mai puțin ca actor și ca model și m-am întors la ceea ce încercasem să fac când eram tânără, lucru pentru care nu eram cu adevărat pregătită. Sunt atât de bucuroasă acum că am şaizeci de ani şi că pot să mă întorc la şcoală!

Devine din ce în ce mai normal ca persoanele în vârstă să se întoarcă la universitate. Este deja obișnuință!

Isabella Rossellini:  Da, a devenit un lucru normal. Trăim cu mult mai mult… Acum, la 60 sau 70 de ani, te-ai plictisit să fii pensionar, trebuie să faci altceva, și mulți oameni, mai ales femei, se întorc să studieze ceea ce au visat întotdeauna să studieze, dar nu au apucat pentru că nu s-au gândit, pur și simplu. Pentru ele era profitabil sau era o necesitate să-și crească familiile. Sunt aproximativ 15 oameni în clasa mea care fac și altceva acum și aproximativ patru dintre ei au vârsta mea. Este aproape o treime din clasă, vă imaginați? Este uimitor, nu-i așa?

E grozav, pentru că mulți oameni nu prea știu ce vor să studieze când sunt tineri sau își aleg o carieră în funcție de ceea ce se așteaptă de la ei, dar dacă studiezi într-o etapă ulterioară poți face ceea ce îți dorești cu adevărat.

Isabella Rossellini: Exact! Mulți tineri spun: „Sunt interesat de comportamentul animalelor”, dar ce, mergi în junglă și stai într-un copac timp de 10 ani privind o maimuță? Cine va finanța asta? Cum vei trăi? Este greu de imaginat așa ceva. Dar după ce ți-ai trăit viața și ai avut o carieră, ai o mică pensie, care îți permite să nu-ți mai faci griji, acestea sunt genul de oportunități care apar. Pentru mine a fost cea mai bună veste. Nu știam că se va întâmpla chiar acum la vârsta asta și îmi place.

Ați studiat și în tinerețe?

Isabella Rossellini: Nu, nu am făcut-o. Am fost la școală, și, după ce am aflat că nu există școli în care se predă despre comportamentul animalelor, am marșat pe a doua mea dragoste, care era moda. Am absolvit Academia de Modă și Design din Roma. La început am crezut că voi fi designer de costume pentru filme și apoi am ajuns să lucrez în modă nu ca designer, cât mai ales ca model.

În ultima vreme ați putut să folosiți acea experiență din nou, creând costumația pentru seria Green Porno, în care jucați și explicați, într-o manieră artistică aproape, ritualurile de împerechere ale animalelor.

Isabella Rossellini: Da! Câteodată, în viață, lucrurile se reîntorc! Bineînțeles, o parte din ele au fost studiile pe care le-am făcut, dar și cei 25 de ani ca model m-au învățat cum să creez aceste imagini. Pe lângă asta, am lucrat și în reclame pentru câțiva ani, iar asta m-a ajutat să fac câteva filmulețe foarte concentrate. Reclamele mi-au fost de mare ajutor. Nu vă pot spune ce minunat e să ai o carieră în care poți transforma ceea ce ai studiat într-o fabrică de bani.

Credeți că umorul este cel mai bun mod de a-i învăța pe oameni ceva nou?

Isabella Rossellini: Da, așa cred. Unele dintre aceste lucruri le-am învățat la școală, dar acolo sunt predate în cuvinte atât de mari și complicate. Nu putem înțelege. Eu mă văd ca un animator, nu mă văd ca un educator. Întotdeauna am fost genul de animator, provin dintr-o familie de animatori. Am făcut mereu o comparație cu Agatha Christie. Inspirația ei a fost crima și sunt sigură că trebuie să fi urmat cursuri sau să fi citit despre crimă, pentru că aceasta a stat la baza poveștilor ei. Dar până la urmă a devenit propria ei fantezie. Așa că încă mă văd ca un animator a cărui inspirație este știința.

De ce ați ales în mod special împerecherea la animale?

Isabella Rossellini: Am ales problema cea mai emoționantă și mai interesantă. Aș fi putut alege sistemele digestive, dar am ales sexul pentru că știu că toată lumea este interesată de sex. Există o problemă: sexul este practic doar o modalitate de a perpetua specia, dar există mii de soluții. Nu există o recomandare, nu există o modalitate greșită de a o face, fiecare evoluează în funcție de propria dinamică. Este destul de amuzant, știi?

Care dintre animale are cea mai interesantă viață sexuală?

Isabella Rossellini: Bine, există anumite animale care își schimbă sexul, se nasc cu un sex și capătă apoi alt sex. Pot spune doar că uneori, mă întreb, știi, cum ar fi să fii bărbat? Există o mare diferență între a fi bărbat sau femeie? Nu stim. Am un fiu și o fiică și, desigur, mă întreb: „Există un nucleu de feminitate sau un nucleu de masculinitate?” Dacă aș putea fi unul dintre acești pești care își pot schimba sexul, atunci aș putea avea răspunsul. Există anumite animale care se reproduc fără sex – asta pare foarte practic. (Râde) Am mulți prieteni care își doresc să aibă copii, dar nu au un partener. Ar fi cel mai bine, să ne adaptăm așa. Dar desigur, nu putem. Ei sunt diferiți de noi.

Ei, cred că acum nu ne mai poate opri nimic!