Mihail Medrea
ca viermele în măr…
…a trăit mai toată viaţa; la un moment dat mărul
a început să putrezească
nemaiavând încotro,
a trebuit să părăsească fructul pe care-l parazitase
atâta amar de vreme
trăise la căldurică şi păpică ferit
de primejdii şi tentaţii
lumina zilei l-a bulversat
cale de întoarcere nu mai era
nevoit să trăiască, s-a
adaptat ratase menirea de a deveni fluture
nu mai era omidă, larvă nici atât
s-a trezit la realitate
pe care pe dată a parazitat-o
se îmbolnăvise de sine însuşi
pe când morfolea miezul cel dulce al fructului
nu-l suporta nimeni din pricina
egolatriei nesăbuite
suferea cumplit
se înviora doar atunci când se
afla în centrul atenţiei, nu
conta că de cele mai multe ori
era apostrofat, criticat, muştruluit, acuzat
de metehne care mai de care
mai fistichii
important era că se simţea
băgat în seamă
cum se zice
intervenea în discuţii netam-
nesam
adesea
habar n-avea despre ce era vorba
ce conta, avea el grijă să devieze
orice convorbire spre ceea ce credea el
că e interesant
de obicei i se întorcea spatele
uneori nici nu băga de seamă asta
decât într-un târziu
după ce terminase ceea ce avea de spus
se trezea că vorbeşte singur
atâta pagubă era oricând în stare să po-
lemizeze cu sine însuşi
ba chiar mai mult
născut în zodia Gemenilor, natura
sa duală îi era de ajuns cu asupra de măsură
jale era doar atunci când
i se cânta în strună
dacă-l aprobai nu mai aveai scăpare
se ţinea de tine scai
dacă-l mai şi lăudai
îţi găseai beleaua cu el, te
toca mărunt-mărunt, de-ţi venea
să urli a pustiu
singura modalitate de a scăpa
de pisălog era să dai bir cu fugiţii
şi să-l laşi în voia lui
pentru el asta era cât o
victorie
avea un ,,palmares“ impresionant de care
culmea, era
tare mândru
Citește și plinirea vremii
