Cambridge, Anglia, 1958. În foto: C.S. Lewis. Fotografiat de Burt Glinn.

Unde se termină realitatea?

Literatura se adaugă realităţii şi nu o descrie pur şi simplu. Ea îmbogăţeşte abilităţile necesare pe care viaţa cotidiană le cere şi le dăruieşte şi din acest punct de vedere, ea irigă deşerturile în care s-au transformat deja vieţile noastre…”, spune Clive Staples Lewis (29 noiembrie 1898 – 22 noiembrie 1963), convins că umanitatea are nevoie de un spațiu simbolic în care să-și proiecteze atât ascunsele temeri și frustrări provocate de necunoscutul în care ființează, cât mai ales aspirațiile, proiecțiile ideale prin care contracarează aceste sentimente de nesiguranță în fața relativităților existenței. O lume secundară, camuflată în cea reală, despărțite doar printr-un portal accesibil celor îndrăzneți, gata să-și asume aventura nemaipomenită a desprinderii de lumea obișnuită.

Despre cărțile lui C. S. Lewis

Un loc în care magia să ia locul sordidei lupte dintre Dumnezeu și Satana care guvernează imaginarul colectiv din vremurile străvechi, făcând astfel posibilă concluzia că  nu există teren neutru în univers: fiecare centimetru pătrat, fiecare fracţiune de secundă, sunt revendicate de Dumnezeu şi contrarevendicate de Satan.

Fapt pentru care inventează Narnia, tărâmul ce respiră fantastice dansuri stelare, asemenea unui organism viu, și unde toate sunt alcătuite antinomic față de perisabila noastră existență: animalele vorbesc și sunt înțelepte, lumea însăși se naște din acțiunea lui Aslan, leul ceresc, plantele au virtuți terapeutice vitale, geografia mitică se alcătuiește din munți și văi care despart pământul de cerul inaccesibil muritorilor și în care Soarele  este forța generatoare primordială… iar lucrul cel mai important este că în această cosmologie sui generis, principiul existențial suprem este Întinerirea, ceea ce, desigur, o face atractivă în mod irepresibil. Aici, până și pietrele sunt vii, așa că omul poate trăi o eternă tinerețe fără bătrânețe…

De unde se naște acest construct imaginar utopic? În calitatea sa de profesor de literatură la Universitatea din Oxford, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune ( „Cronicile din Narnia” îl consacră definitiv), în plus, prieten bun cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului roman „Stăpânul inelelor”, C.S.Lewis are acea putere creatoare aptă să convertească nu numai structurile ontologice, și ci pe cele mitico-fantastice ale imaginarului într-o construcție colosală, la baza căreia așază idealurile dintotdeauna ale ființei umane: iubirea, libertatea și nemurirea.

Cine a fost C. S. Lewis? (click!)

tumblr.com

Lucy Pevensie, The Chronicles of Narnia

Astfel, cărțile sale cunoscute ( „Trilogia spațială”, formată din romanele „Departe de planeta tăcută” (Out of the Silent Planet), „Perelandra și Hidoasa fortăreață” (That Hideous Strength), „Cronicile din Narnia”, „Despre minuni”, „Cele patru iubiri”, unele dintre ele ecranizări de succes, refac traiectoria arhetipală a călătoriei în lumea de dincolo, oferind cititorilor de orice vârstă o lecție de viață valoroasă: omul are puterea de a se descătușa, asemenea lui Prometeu, și de a oferi semenilor săi puterea exemplului, iar ceea ce trebuie să fie călăuza spirituală a umanității este Puritatea, dreptul prin naştere al sufletului.

Așadar, să ne lăsăm gândurile, vorbele şi acţiunile să fie pline de aceasta, spune scriitorul, ca o soluție unică și eficientă a supraviețuirii. În spatele miturilor create de om se ascunde frumusețea Creației însăși, pe care un Demiurg iubitor de lume o lasă spre descifrare tuturor, dar care se revelează numai celor înzestrați.

Lecții de viață:

„Unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare. Altele au valoare pentru că sunt iubite.”

„Niciun om nu ştie cât de rău este până ce nu a încercat din greu să fie bun.”

„Dacă vei căuta adevărul, poate că vei găsi mângâiere în cele din urmă; dacă vei căuta mângâiere, nu vei găsi nici mângâiere şi nici adevăr – doar vorbe mieroase şi iluzii deşarte la început şi, în cele din urmă, disperare.”

De ce să iubim, dacă pierderea ne provoacă suferinţă? Iubim, ca să ştim că nu suntem singuri.”

„În faţa noastră sunt lucruri mai interesante decât cele pe care le-am lăsat în spate.”

Citiți și Ezra Pound…, de aceeași autoare.