Bram Stoker și cel mai longeviv brand de țară

Bram Stoker (pe numele său întreg Abraham Stoker), s-a născut pe 8 noiembrie 1847, la Clontarf, Irlanda, și a fost un scriitor irlandez renumit în special pentru binecunoscuta poveste de groază ce îl are ca protagonist pe contele Dracula.

După o copilărie dificilă, marcată de provocările unor deficiențe motorii care l-au împiedicat să meargă sau chiar să stea în picioare până la vârsta de 7 ani, Stoker reușește să devină un atlet și jucător de fotbal remarcabil, obținând totodată și o diplomă în matematică. Lucrează apoi ca funcționar la castelul Dublin, pentru o perioadă de 10 ani, fiind în același timp critic de teatru la ziarul local Dublin Evening Mail. Îl cunoaște apoi pe idolul său, actorul Sir Henry Irving, pentru care va lucra în următorii 27 de ani ca manager, însoțindu-l în turneele sale în America.

Stoker publica prima sa carte, The Duties of Clerks of Petty Sessions in Ireland, în 1879, lucrarea fiind considerate una de referință.

În 1890 apare și primul său roman de ficțiune, The Snake’s Pass, un thriller romantic, iar 7 ani mai târziu  este publicată capodopera sa, romanul Dracula. Lucrarea este compusă, în mare parte, din însemnările din jurnalele ținute de personajele principale: Jonathan Harker, un avocat ce călătorește în Transilvania, la castelul contelui Dracula, Wilhelmina Harker, soția lui Jonathan, Dr. John (“Jack”) Seward, un psihiatru și administrator al unui sanatoriu, și Lucy Westenra, prietena Wilhelminei și victimă a contelui Dracula care devine în cele din urmă vampir.

Coperta primei ediții a romanului Dracula, sursa foto: redbubble.com

Povestea îl are în centru pe contele Dracula, un vampir din Transilvania care călătorește în Anglia, folosindu-se de puteri supranaturale, unde se hrănește cu sângele muritorilor de rând pentru a supraviețui. Împreună cu Dr. Abraham Van Helsing – mentorul lui Seward și expert în vampiri – Harker și prietenii săi reușesc, după o serie de aventuri care îi țin pe cititori în suspans, să îl distrugă pe Dracula care se transformă în scrum.

Se pare că Stoker nu a călătorit niciodată în Transilvania sau în vreunul din locurile din Europa de Est unde se petrece acțiunea romanului Dracula. Cu toate acestea, a studiat în detaliu folclorul european și poveștile mitologice cu vampiri, obținând în egală măsură informații prețioase despre poveștile misterioase din Carpați de la scriitorul maghiar Armin Vambery. Este discutabilă legătura care a fost creată între contele Dracula și domnitorul Vlad Țepeș, neexistând dovezi clare în sensul că Stoker ar fi creat personajul Dracula pe baza profilului cunoscut violent al lui Țepeș Vodă, despre care s-ar părea că aflase totuși din discuțiile cu istoricul Hermann Bamburger.

Citiți și despre Cea mai populară carte din lume

Romanul atât de popular s-a bucurat de succes și în varianta ecranizată. Primul film inspirat de roman a fost Nosferatu – Simfonia groazei, apărut după moartea lui Stoker și fără acordul soției sale care dă în judecată casa de producție și câștigă, inclusiv dreptul de a soliciat distrugerea tuturor copiilor peliculei. Se pare că, în ciuda acestui fapt, mai există câteva copii ale faimosului film, intrat, de altfel, în istoria cinematografiei.

La doi ani după moartea lui Stoker, soția sa, Florence Stoker, publică sub forma unei colecții postume de povestiri intitulată Dracula’s Guest, despre care se consideră că sunt texte extrase din manuscrisul original al romanului Dracula manuscript. În 2009, Dacre Stoker (stră-strănepotul autorului) și Ian Holt au publicat Dracula: The Un-Dead, care se dorește a fi continuarea poveștii inițiale a lui Dracula. Romanul a fost creat pe baza însemnărilor lui Stoker și a unor extrase din romanul original, și îl are printre personaje pe chiar marele scriitor.

Afișul peliculei Nosferatu, 1922, sursa foto: etsy.com

Stoker a mai scris o serie de alte romane, printre care The Mystery of the Sea (1902), The Jewel of Seven Stars (1903) și The Lady of the Shroud (1909), însă niciunul dintre acestea nu a fost apreciat, de critici sau de public, așa cum a fost romanul Dracula.

„Eu nu mai caut nici plăcerile, nici bucuriile vieţii, nici strălucirea voluptoasă a razelor de soare sau licărul tremurului de ape care îi încântă pe cei tineri. De multă vreme nu mai sunt tânăr şi inima mea, după ani grei de plâns morţii, nu înclină către veselie. De altminteri, şi zidurile castelului meu s-au prăbuşit; e plin de umbre, iar vântul şuieră rece prin ferestre şi printre creneluri. Îmi plac umbra şi întunericul, îmi place să rămân singur cu gândurile mele ori de câte ori e cu putinţă.” (romanul Dracula)

Bram Stoker, Dracula și gastronomia ardeleană

Bram Stoker, autorul romanului Dracula (1897), nu a călătorit niciodată în estul Europei (Transilvania), locul în care se desfășoară o parte a acțiunii romanului Dracula, însă timp de șapte ani s-a dedicat unui studiu intens de cercetare a folclorului european și a poveștilor mitologice cu vampiri. De asemenea, s-a întâlnit cu scriitorul maghiar Ármin Vámbéry, cel care i-a povestit despre poveștile și legendele misterioase ale Carpaților, care au ajutat la crearea peisajului horror din roman.

Se presupune că Vámbéry i-a povestit scriitorului despre temutul prinț al Munteniei poreclit Vlad Tepes pentru că obișnuia să tragă în țeapă oamenii și nu cruța nici măcar femeile și copiii.

Printre altele, Stoker menționează și elemente de gastronomie specifice Transilvaniei și Balcanilor.

„… am ajuns la Klausenburg după căderea serii. M-am oprit aici ca să petrec noaptea la Hotel Royal. La masă, sau mai degrabă la cină, mi s-a servit pui fript cu boia de ardei roşu, foarte bun, dar mi-a făcut o sete! (Mem. Să cer reţeta pentru Mina!) L-am întrebat pe ospătar şi acesta mi-a spus că felul se numeşte „paprika hendl” şi că e o mâncare pe care am s-o găsesc pretutindeni de-a lungul Carpaţilor.” (Dracula, cap. 1)

Inițial, „Paprikahendl” era o rețetă maghiară numită „Paprikás csirke”. Curând și-a găsit drum în bucătăria vieneză și a fost favorizată în special de clasa superioară. În cele din urmă, a devenit parte din bucătăria burgheziei și este populară și astăzi.

„La micul dejun am avut iar papricaş şi un fel de porridge din mălai, pe care ei îl numeau „mămăligă”, apoi vinete umplute cu tocătură, o mâncare excelentă, cu numele de „impletata” (Mem. De cerut, de asemenea, reţeta lor).” (Dracula, cap. 1)

Vânăta (sau pătlăgeaua vânătă) (Solanum melongena), originară din India de sud și Sri Lanka, a fost cultivată în țările din Asia de sud și de est încă din preistorie. Se pare că a fost cunoscută de către lumea occidentală acum nu mai mult de aproximativ 1500 de ani. A fost transportată prin Marea Mediterană de către arabi la începutul Evului Mediu. La nord de Dunăre a ajuns prin intermediul bulgarilor renumiți pentru grădinărit.

All reactions:

88

Sursa info: britannica.com

Citește și Durerea – „La Douleur”/”Memoir of Pain”

Bel Esprit