Ar fi incorect să spunem că Mussolini a preluat puterea folosind doar forța brută. În realitate, acest personaj istoric avea o inteligență deosebită, alimentată, cel mai probabil, de o curiozitate nestăpânită, dezvoltată în perioada copilăriei. Și-a început cariera ca profesor, dar a realizat după scurt timp că nu aceasta este vocația lui.
Timp de mai bine de 20 de ani a condus diferite ziare, pe care le-a transformat, pas cu pas, în simple foi de propangandă, care aveau un singur scop, acela de a transmite publicului larg ideile sale, din ce în ce mai extremiste. Cu toate acestea, avea o pasiune extraordinară pentru textele filosofilor Immanuel Kant, Georges Sorel, Benedict de Spinoza, Peter Kropotkin, Friedrich Nietzsche și Karl Marx.
*
El a susținut violența ca o modalitate de a efectua schimbarea, în special atunci când a fost vorba de promovarea sindicatelor și de siguranța lucrătorilor. A fost arestat și închis de mai multe ori pentru încurajarea violenței. Opiniile sale erau atât de extreme, încât Partidul Socialist chiar l-a dat afară, și astfel a fost nevoit să-și demisia de la ziar.
*
Pentru fascism, lumea adevărată nu este lumea materială, superficială, în care omul devine un individ izolat de toţi ceilalţi, trăind prin el însuşi şi cârmuit de o lege naturală care, instinctiv îl face să trăiască o viaţă de plăceri egoiste şi trecătoare. Omul fascismului nu este decât naţiune şi patrie; o lege morală care uneşte indivizii şi generaţiile într-o tradiţie şi într-o misiune, suprimând instinctul de viaţă închisă în cercul restrâns al plăcerii, stabilind în datorie o viaţă superioară, liberată de limitele timpului şi ale spaţiului, o viaţă în care individul prin abnegaţie de sine, prin sacrificiul intereselor sale particulare, prin moarte chiar, realizează acea existenţă pur spirituală care face valoarea sa de om.
*
După cariera de tânăr jurnalist și de serviciul din timpul Primului Război Mondial, Mussolini a fondat Partidul Național Fascist din Italia, în anul 1921.
Susținut de un număr tot mai mare de cetățeni și de trupe, liderul fascist, intintulându-se „Il Duce”, a devenit curând cunoscut pentru discursurile înflăcărate, alimentate de viziunea sa din ce în ce mai violentă asupra politicii. În timp ce aceste grupări paramilitare se ridicau în nordul Italiei, omorând cu sutele adversarii politici, în anul 1922, Mussolini a cerut o grevă generală, a tuturor muncitorilor de pe teritoriul Italiei, cât și un marș spre Roma.
*
Soarta fostei conduceri a Italiei a fost pecetluită, odată cu intrarea a peste 30.000 de soldați fasciști în capitală. Puterea a fost cedată de bunăvoie, și astfel, la 29 octombrie 1922, regele Victor Emmanuel al III-lea l-a numit pe Mussolini prim-ministru. Cel mai tânăr deținător al funcției de prim-ministru al Italiei avusese norocul să prindă un moment de simpatie generală, și astfel, propagarea ideilor sale radicale a fost o misiune relativ ușoară.
*
Pe parcursul anilor 1920, Mussolini a fost foarte preocupat să transforme Italia, pentru a coresunde viziunii sale, lucru reușit, în mare măsură. La mijlocul anilor 1930 însă, a început să caute cu adevărat să-și afirme puterea dincolo de granițele Italiei. La sfârșitul anului 1935, forțele sale au invadat Etiopia și, după un scurt război încheiat cu victoria Italiei, au declarat țara colonie italiană.
Unii istorici afirmă că acest lucru a marcat începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Iar când acesta a început, Mussolini s-a asigurat că va avea un loc important pe scena mondială.
*
Este umilitor să stai cu mâinile încrucişate pe când alţii scriu istoria. Nu contează cine învinge. Pentru a face un popor mare, este necesar să-l trimiţi la luptă chiar dacă pentru asta trebuie să-i dai picioare în fund. Şi asta voi face.
*
La cinci ani de la invazia etiopiană, Mussolini a urmărit de pe margine cum Hitler invadează Franța. În opinia sa, Italia trebuia să se lupte cu francezii. Fără îndoială, însă, armata germană era mai mare, mai bine echipată și avea lideri mai buni. Astfel, Mussolini nu putea decât să privească, să se alinieze complet lui Hitler, și să declare război împotriva dușmanilor Germaniei.
Mussolini declarase război lumii întregi, având un singur aliat, Germania.
Astfel, a început să înțeleagă că vremea discursurilor înflăcărate a trecut, și că Italia avea nevoie în primul rând de o armată bine antrenată, o chestiune care prezenta serioase lacune la acel moment.
*
Pentru a-l impresiona pe Adolf Hitler și pentru a afișa putere, Italia a invadat Grecia și Albania. Rezulatul nu a fost cel scontat. Atacurile nu au fost populare în țară. În ciuda invaziilor Italiei, oamenii erau încă șomeri și aproape morți de foame. Fără intervenția militară a lui Hitler, cu siguranță o lovitură de stat l-ar fi răsturnat Mussolini în 1941.
*
Din cauza presiunii de acasă, și a condițiilor de război, din ce în ce mai stresante, dar și a revoltei din propriile sale rânduri, Mussolini a fost înlăturat din funcție de către rege și Marele Consiliu în iulie 1943. Aliații au reluat Africa de Nord. Sicilia era acum în mâinile Aliaților, care se pregăteau să invadeze toată Italia. Zilele lui „Il Duce” erau numărate.
Forțele loiale regelui italian l-au arestat pe Mussolini și l-au ținut prizonier într-un hotel izolat din munții Abruzzi. A fost extras de acolo de către un comando german, și transportat la München, pentru a se întâlni cu Hitler. Acesta l-a sfătuit să întemeieze un nou stat fascist, în nordul Italiei, cu sediul la Milano.
În acest fel, Mussolini ar putea deține puterea, în timp ce Hitler menținea un aliat.
Mussolini s-a întors triumfător și și-a suprimat opoziția. Membrii Partidului Fascist au torturat pe oricine avea opinii opuse, au deportat pe oricine cu nume non-italian și au menținut o stare de asediu în nord. Trupele germane au lucrat alături de de ei pentru a menține ordinea.
Mussolini – 17 decembrie 1944, Milano
„Discursurile mele nu sunt discursuri în sensul tradiţional. Sunt elocuţiuni, o atingere între sufletul meu şi al vostru, între inima mea şi inima voastră.”
*
Până în primăvara anului 1945, războiul din Europa luase sfârșit și Italia era ruptă. Sudul era în ruină în timp ce trupele aliate înaintau. Țara era dezbinată, acest lucru datorându-se, după părerea multora, lui Il Duce.
La 25 aprilie 1945, Mussolini a fost de acord să se întâlnească cu partizanii anti-fasciști din palatul Milanului. Aici a aflat că Germania a început negocierile pentru predarea lui sa, ceea ce l-a înfuriat, dar l-a și îngrozit, în aceeași măsură.
Și-a luat amanta, Clara Petacci, și a fugit spre nord, unde a încercat să treacă granița ascuns într-un convoi german. Cel puțin așa credea Mussolini, că își poate trăi zilele în exil.
Greșea. Deși purta uniformă și cască germană, a fost recunoscut instantaneu. Obsesia sa pentru cultul personalității îi pecetluise soarta.
„Războiul este pentru bărbat, ceea ce maternitatea este pentru femeie. Din punct de vedere filozofic şi doctrinar, eu nu cred în pacea eternă.”
Temându-se de o altă tentativă de salvare a lui Mussolini de către naziști, partizanii i-au dus pe acesta și pe Clara Petacci la o fermă retrasă. În dimineața următoare, partizanii au ordonat perechii să stea cu fața la un zid de cărămidă, lângă intrarea în Vila Belmonte, lângă Lacul Como din Italia, unde au fost uciși de către un pluton de execuție improvizat.
Mussolini ajunsese incredibil de aproape de a ajunge în Elveția. Doar câțiva kilometri…
„Acesta este epitaful pe care îl vreau pe mormântul meu: „Aici zace unul din animalele cele mai inteligente care au apărut vreodată pe suprafaţa pământului.„
*
„Benito Mussolini era un bărbat impunător, care impresiona pe oricine prin cultură, prin privirea dominantă şi stăpânitoare, dar mai ales prin spontaneitatea gândirii şi a exprimării. Am vorbit despre politica pe care o ducea şi mi-a mărturisit că se inspiră din străvechii tribuni romani, ale căror discursuri le ştia pe de rost. Politica lui era axată pe scoaterea în evidenţă a calităţilor şi geniului latin.”
George Sbârcea
Citiți și „Vincere” – Istoria unei pasiuni
