Behind the book – Isabel Allende

„Acele femei puternice? Nu le inventez eu. Ele sunt peste tot în jur”, spune Allende, (născută la 2 august 1942, Lima, Peru), într-un videoclip creat de editura sa americană, Penguin Random House.

De-a lungul carierei de scriitoare, care se întinde pe mai multe decenii, Isabel Allende și-a plăsmuit propria magie. A depășit limitele a ceea ce e considerat posibil – și acesta este scopul realismului magic, genul caracteristic al lui Allende: în inima banalității ea crestează magia.

Cu aproape 30 de cărți care s-au vândut în zeci de milioane de exemplare, Allende este considerată cea mai citită autoare de limbă spaniolă în viață. Este cunoscută mai ales pentru poveștile sale despre femei puternice (și, uneori, supranaturale), printre care se numără celebra Truebas din „Casa spiritelor”.

Reflectând asupra carierei sale, Allende a identificat trăsătura pe care o au în comun toate personajele sale:

Sunt predispuse să ia decizii interesante – nu neapărat bune.

„Nu mă interesează oamenii care au o viață ușoară. Ei nu sunt personaje bune de cărți”, spune ea.

”Inima este cea care ne mână și ne determină soarta. De asta am nevoie pentru personajele din cărțile mele: o inimă pasionată. Am nevoie de nonconformiști, disidenți, străini, aventurieri și rebeli care pun întrebări, îndoaie reguli și își asumă riscuri. Oamenii simpatici, obișnuiți, nu fac personaje interesante. Aceștia pot fi doar foști buni soți…”

Își amintește de momentul în care tatăl ei vitreg a întrebat de ce nu apare în romanele ei. „Pentru că ai bun simț”, i-a spus ea.

Bunica ei conducea ședințe de spiritism

Pe parcursul videoclipului „Behind the Book”, Allende vorbește despre oamenii reali care au inspirat unele dintre cele mai îndrăgite titluri ale sale. Cu toate miracolele sale inexplicabile, „Casa spiritelor” este ancorată în istoria familiei lui Allende. Bunica ei conducea ședințe de spiritism și era considerată în general clarvăzătoare – cum Clara del Valle Trueba din „Casa spiritelor”.

„Am crescut cu ideea că lumea este un loc foarte misterios și că există multe dimensiuni ale realității. Dacă îți deschizi inima și mintea, inima ta este îmbogățită de tot ceea ce nu putem explica și controla, dar vedem dovezile”.

Eva Luna

Deși romanul său din 1987, „Eva Luna”, este plasat într-o țară din America Latină fără nume, Isabel spune că a fost inspirat de perioada în care a trăit în Venezuela și de prietenia sa cu o tânără artistă pe nume Elsa Morales. „Ea mi-a povestit viața ei. Multe dintre anecdotele din Eva Luna sunt din viața Elsei Morales. Am vrut să descriu această țară exuberantă de care mă îndrăgostisem”.

Mai târziu, scriitoarea avea să revină asupra personajului titular al cărții în „Poveștile Evei Luna”, permițându-i Evei să deruleze mai multe istorisiri captivante despre viețile ei și ale altora. Pasionant și hipnotizant, „Poveștile Evei Luna” este o mixtură cu tropii preferați de Allende: dragoste profundă, răsturnări de situație suprarealiste și personaje feminine cu convingeri puternice.

Deși „Eva Luna” și „Casa spiritelor” se îndreaptă spre fantastic, colecția de ficțiune istorică a lui Allende, precum „Amantul japonez” și „Ines a sufletului meu”, demonstrează că viața reală este mai mult decât dramatică pentru a alimenta o epopee. Cititorul se poate identifica cu luptele acestor personaje în luarea unor decizii în timp ce sunt prinse în vâltoarea istoriei, o altă temă a operei autoarei.

O lungă petală de mare

„O lungă petală de mare” a fost inspirat de poveștile cu oameni strămutați care populează mereu știrile. La sfârșitul anilor 1930, o jumătate de milion de spanioli au fugit în Franța în timpul Războiului Civil Spaniol. Datorită eforturilor poetului chilian Pablo Neruda, 2.000 dintre acești refugiați au primit azil în Chile și au fost primiți cu brațele deschise – la propriu. Nava de marfă care i-a transportat pe refugiați peste mare a fost întâmpinată de mulțimi în port.

Allende a ajuns să cunoască unul dintre acești refugiați când se afla în exil în Venezuela, în timpul dictaturii de 17 ani din Chile. Din păcate, Victor Pey – cel care i-a povestit prima dată lui Allende povestea chinurilor sale – a murit cu șase zile înainte ca lunga petală a lui Allende să ajungă la el acasă, la vârsta de 103 ani. „A povestit genul de detalii pe care nu le găsești în cărțile de istorie”, a spus scriitoarea.

Cu „O lungă petală de mare”, Allende arată ce se poate întâmpla dacă refugiații sunt primiți în loc să fie evitați. „Ei au schimbat cultura. Au adus Europa în Chile. Acești oameni au contribuit atât de mult încât ei și urmașii lor sunt cei mai cunoscuți artiști, oameni de știință din Chile. Este o poveste fericită a refugiaților care sunt încorporați și primiți într-o societate”, a spus Allende despre refugiații spanioli.

Paula

Unele dintre scrierile sale sunt mai explicit personale. „Paula” din 2014 explorează durerea care a urmat pierderii fiicei sale, Paula Frias, în urma unei boli rare, la vârsta de 29 de ani.

„Nu am avut intenția de a o publica. Aveam nevoie doar să exorcizez toată durerea și suferința. Este o carte scrisă cu lacrimi”.

În cele din urmă, ea a decis să-și împărtășească cartea cu lumea și să doneze veniturile unei fundații care continuă munca lui Frias în sprijinul femeilor și fetelor din întreaga lume.

În videoclip, Isabel Allende se concentrează doar asupra a patru dintre romanele sale… Celelalte: „Despre dragoste și umbră”, „Planul infinit”, „Fiica norocului”, „Portret în sepie”, „Țara mea inventată”, „Suma zilelor”, „Insula de sub mare”, „Caietul Mayei”, „Dragoste”, „Amantul japonez”, „Dincolo de iarnă”, „Orașul fiarelor”, „Violeta”, „Ce vor femeile” sunt universuri, fiecare cu propria poveste, dar care împreună formează o lume în care poți evada oricând.

Magie.

sursa

foto sursa