de vindecat, se ameliorează
de trăit, se suflă în lumânări
luând pe tălpi dimineața
domnule dirijor, azi am trecut pe lângă Beethoven
să-i ating clapele albe aș fi vrut, clapele
negre
sfori conectate la difuzoare fruntea-i brăzdează
în tot oraşul nu se vorbeşte
decât despre tulburătorul concert
știu, va fi făcut
bucăți, bucățele mici
luați-le-acasă
sunt goluri pe care nimic nu le umple
de vindecat, se ameliorează
cățeaua din inimă tace are
spinarea frântă, de ce-oi fi călcat-o
trecusem pe lângă Beethoven fără
să scot un cuvânt
foto sursa
***
îmi plac hainele cu buzunare mari
în formă de fereastră sau de acvariu
poți căra tot felul de mărfuri și sentimente
care nu sunt ale tale… Citește și buzunar
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
