Trăim printre teorii ale iubirii, desprinse din cărți de (mai multă sau mai puțină) specialitate sau beletristică, experimentând din luminile și umbrele ei cum am încerca apa sărată, de teamă să nu stricăm mâncarea. Fiecare își asortează concepția în funcție de datul trăit, astfel încât nu putem vorbi despre reguli, norme, dogme, iar faptul că nu se poate generaliza face parte din farmecul de nedescris al iubirii.

Spunea Beigbeder, desigur, printr-o metaforă prea puțin sesizabilă, că „dragostea durează trei ani”. Dar în cei trei ani se poate schimba de o mie de ori, iar rezultatul să fie tot indecis. Sau să dea cu radical. Ei, asta am vrut să vă spun: că nu există nici măcar un limbaj formal al iubirii, ea anexându-și toate formele lingvistice sau expresive, incluzând cele care, aparent, nu i se potrivesc. Da. Iubirea e matematică, e fizică, e chimie, adică e domeniul acela universal în care se regăsesc toate artele ȘI științele lumii. Facem o demonstrație, dar, înainte de toate, vă atenționez că este vorba despre niște eseuri școlărești, dar ele sunt pe departe expresii needulcorate ale unor minți nepervertite. Nu, nu sunt din ciclul: „Copiii spun lucruri trăznite”.

Citiți cu atenție:

I. „Mecanica iubirii”

(Andrei Mariș – Universitatea Tehnică din Cluj)
În primul rând, iubirea poate fi interpretată din punct de vedere mecanic, datorită faptului că ea poate fi numită o forță: „Love is a force more formidable than any other. It is invisible – it cannot be seen or measured, yet it is powerful enough to transform you in a moment, and offer you more joy than any material possession could.” (Barbara de Angelis).

Cel mai important aspect legat de dragoste este faptul că atrage două persoane cu forțe egale ca mărime, exact ca acele forțe care apar între două planete sau oricare două corpuri. Aceasta forță este direct proporțională cu distanța dintre cele două corpuri, lucru care poate fi văzut și în practică prin relațiile la distanță în cadrul cărora se poate observa o intensitate mai mare a iubirii. Pe de altă parte, aceasta poate actiona și ca forță gravitațională, ținandu-ne cu picioarele pe pământ, însă poate avea și efectul opus prin senzația de reverie pe care o induce.
Dragostea este energie, se simte și se transmite de la un corp la altul, fie prin contact, fie prin inducție. Atunci când luăm pe cineva in brațe sau pur și simplu punem mâna pe umărul lui/ei, le transmitem energia iubirii și prin acest lucru le oferim posibilitatea de a se repune în mișcare (lucru mecanic) și de a depăși o anumită stare de depresie sau cădere psihică sau emoțională.”

II. În psiho-pedagogia modernă, Dl. Basarab Nicolescu este cunoscut pentru pledoaria în favoarea inter- și a trans-disciplinarității. Oare s-a gândit la așa ceva:)? (Dani Popescu – Medicină, Cluj)

„Iubirea este elixirul vital, izvorul sănătăţii, al puterii şi al energiei pentru fiecare om”, ne spune Prentice Mulford. Iubirea este indisolubil legată de știință, mai ales de fizică, pentru că dacă nu ar fi fost așa, nu ar fi fost lăsată în lumea noastră, guvernată de sute și mii de legi și de forțe fizice. Multitudinea și varietatea acestora marchează și complexitatea iubirii, un întreg mecanism care rezultă într-un sentiment ce aduce tot ce este mai bun în lumea în care acționează.
Iubirea este forță, manifestându-se sub diferite forme, depinzând de calitatea relației dintre cel ce iubește și cel iubit. Fie ea forță de atracție, de respingere, elastică sau electrică, sau chiar electrodinamică, forța ne trimite la arhetipul vechilor greci, forța de atracție făurind androginul, cea de respingere separându-l după cum au vrut vechii zei greci, cea elastică ducându-ne cu gândul la o variație ce se repetă după un anumit interval de timp (iubire eternă, dragoste dincolo de moarte), iar forțele electrice marchează apropierea sau respingerea dintre cei doi poli ai iubirii. După cum sensurile intensităților a doi curenți ce trec prin două cabluri paralele decid dacă cele două cabluri se atrag sau se resping, așa și diferențele de mentalitate sau de viziune asupra vieții și a modului de a trece prin aceasta au o influență hotărâtoare asupra relațiilor de iubire.
Iubirea este electricitate, și ca toate efectele curentului electric printr-un circuit- termic, magnetic și chimic, aceasta acționează pe aceste trei mari paliere. Căldura simțită în momentul întâlnirii persoanei iubite sau răceala cu care privim o persoană care ne-a dezamăgit, magnetismul dintre două persoane, dintre ideile și concepțiile acestora și toți hormonii- produși chimici- meniți să regleze secrețiile organismului, stările și chiar sentimentele în câteva cazuri. Căldura emisă se transformă în dragoste, astfel s-a ajuns la apariția zicalei „a emana dragoste”, datorită efectului termic al acesteia.

De asemenea, considerând iubirea un circuit, putem vorbi de un generator, căi de legătură și un consumator. După cum spune legea lui Ohm, intensitatea este egală cu tensiunea supra rezistență, aceleași condiții sunt îndeplinite și de către circuitul iubirii, intensitatea acesteia este egală cu tensiunea din cadrul relației divizată cu rezistența din partea celor doi.
Iubirea este optică. Cercetările asupra pupilei au ajuns la concluzia că aceasta își mărește diametrul în momentul în care privim persoana iubită. În plus, focusarea atenției și vederea la distanță sunt considerabil marcate de existența în câmpul vizual al unei entități asupra căreia ne manifestăm sentimentele de adorare.
Iubirea este lucru mecanic, ea este egală cu forța (strădania) pe care o depunem și toate lucrurile la care renunțăm înmulțită cu distanța pe care am fi dispuși să o parcurgem pentru a fi cu cei pe care îi iubim. Ea este mecanică, este fundamental legată de masă- cantitatea de iubire pe care dorim să o oferim și de accelerație- viteza noastră de a realiza că ne aflăm sub vrăjile sale, (iubire din momentul în care întâlnim o persoană sau iubire acumulată în urma petrecerii timpului cu ea și evaluarea acțiunilor sale).
Iubirea este undă, corpul nostru pulsează în momentul în care iubim pe cineva, iar bătăile inimilor noastre se sincronizează și cântă un imn de armonie și de pace. Iubirea este termodinamică, după cum spune și legea fizică, dacă acea cantitate de substanță, sau în cazul nostru- de iubire, rămâne constantă, atunci raportul presiune, volum, tempertură rămâne constant. După cum știm, temperatura resimțită este mai mare, deci presiunea exterioară și volumul de muncă sau de sarcini va părea mult mai mic dacă iubim…”

III.Alex Milea – Medicină, Cluj

”Există o forță extrem de puternică pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală. Această forţă este IUBIREA. Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții. „Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune și revelează.”(Albert Einstein).

Pentru iubire noi trăim și murim. De asemenea, Albert Einstein consideră că iubirea este „este cea mai puternică forță care există, deoarece nu are nicio limită.”. Tot acesta a reuşit să găsească o formulă a iubirii, cu ajutorul unor parametri din domeniul fizicii: E=mc2 . E este cantitatea de energie capabilă sa vindece întreaga lume, care reprezintă multiplicarea iubirii cu pătratul vitezei luminii, un parametru specific ce are o valoare extraordinar de mare.”

Citiți și Gelozie