Principiul ”Formă și Fond”.
Tot se se manifestă urmează principiului formă și fond. Fondul reprezintă substanța care hrănește forma iar forma este ceea ce devine vizibil și conferă substanței unicitate.
Forma și fondul sunt într-o relație de interdependență, pe deoparte fondul care hrănește forma, pe cealaltă parte forma care controlează fondul. Ele ”conviețuiesc” într-un echilibru dinamic.
Corpul uman funcționează după aceleași principii, aici vorbim de activitate și inhibiție, despre cicluri regulatorii. Atunci când aceste sisteme regulatorii nu mai sunt într-un echilibru dinamic, vorbim despre boală/patologie.
Iau drept exemplu mișcarea brațului. Mișcare de flecțiune/îndoire este făcută activ de biceps brachii, doar că nu va putea fi efectuată dacă în același timp triceps brachii nu va fi inhibat.
În medicina tradițională chineză se cunosc 5 elemente, fiecare din aceste elemente are o sumedenie de corespondențe privind corpul uman în funcțiile lui fiziologice, psihologice, natura, universul …
Primul în ciclul elementelor este lemnul.
Lemnul este asociat cu, primăvara, prima parte a zilei, copilăria, faza de creștere puternică dar și haotică, organele interne asociate sunt ficatul și vezica biliară, emoția este entuziasmul, creativitatea, extrovertirea dar și furia și frustrarea.
În faza asta surplusul de substanță trebuie cumva canalizat pentru ca forma să nu explodeze.
Un copil crește fizic din resursele materiale, din hrana pe care o consumă, o creștere rapidă, haotică și fără direcție. Ca o paralelă, putem observa asta la vegetație primăvara.
Părinții pot confirma această fază începând de la pantalonii care rămân repede prea scurți, la pantofii care rămân repede prea mici, dar și aspectele emoționale. Un copil sănătos este deschis, râde cu hohote pentru ca în momentul următor să plângă invocând cerul, la fel cum va urla și se va trânti pe jos când nu primește exact ce își dorește în momentul acela.
Este rolul părinților și cel al educatorilor să canalizeze această creștere haotică într-o formă.
„Arta educației” constă în a „inhiba” creșterea haotică fără direcție, cu extrem de mare grijă ca prin această „inhibare” să nu faci din copil un Bonsai, suprimându-i dezvoltarea caracterisiticilor tipice copilăriei: curiozitate, creativitate …
Lăsând un copil în voia sa, adică să se ”dezvolte liber” fără a-l călăuzi, ceea ce implică desigur și restricții, este NEGLIJENȚĂ.
Fondul reprezintă valorile pe care le primim prin educație, de la părinți, de la dascăli, de la lumea care ne înconjoară!
Atunci când aceste valori lipsesc, forma va fi expresia acestei ”goliciuni” interioare, avem celebra ”formă fără fond” de care ne împiedicăm din păcate mult prea des.
Un articol semnat de ZORIȚA CÂMPEANU