Anna Magnani, primul Oscar… primit de către o femeie!

Anna Magnani s-a născut la 7 martie 1908, în Roma, Italia, într-o familie modestă. Tatăl său, Pietro Magnani, era originar dintr-o regiune rurală, iar mama, Marina, provenea dintr-o familie de artiști de teatru ambulanți. Această moștenire a influențat-o profund pe Anna, plantând în ea semințele dragostei pentru artele spectacolului. Anna a crescut într-un mediu vibrant, plin de muzică, dans și povești, sub influența bunicului ei, care era pasionat de operă și teatru.

După o adolescență tumultoasă, Anna a urmat cursurile unui liceu artistic din Roma, unde a început să-și dezvolte abilitățile actoricești. Inițial, a lucrat ca servitoare și dansatoare pentru a se întreține. Experiențele de la marginea scenei au contribuit la formarea ei ca artistă, conferindu-i o profundă empatie pentru viața oamenilor obișnuiți.

Mari iubiri

Anna Magnani a fost o femeie pasională și independentă, iar viața ei amoroasă a fost la fel de vibrantă ca și cariera ei artistică. A avut mai multe relații notabile:

  1. Roberto Rossellini: Una dintre relațiile cele mai semnificative din viața Annei Magnani a fost cu celebrul regizor italian Roberto Rossellini. Cei doi au colaborat la mai multe filme, inclusiv „Roma, Città Aperta”, iar relația lor s-a transformat într-o legătură personală intensă. Chiar dacă au avut o perioadă tumultoasă și au avut și despărțiri temporare, acești doi mari artiști au rămas conectați pe plan profesional și personal.
  2. Massimo Serato: Anna a avut o relație cu actorul italian Massimo Serato. Cei doi au avut o legătură timp de câțiva ani și au fost implicați în câteva proiecte artistice împreună.
  3. Federico Fellini: Anna Magnani a avut, de asemenea, o legătură specială cu celebrul regizor Federico Fellini. Deși nu a fost o relație romantică în sensul tradițional, Anna a avut un impact semnificativ asupra carierei lui Fellini și au rămas prieteni apropiați până la sfârșitul vieților lor.
  4. Anna Magnani și Pier Paolo Pasolini au avut o relație profesională și personală interesantă. Pier Paolo Pasolini a fost un celebru regizor, scriitor și poet italian, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în lumea cinematografiei și a literaturii. Relația lor s-a concretizat în colaborarea pentru filmul „Mamma Roma” (1962), în care Anna Magnani a interpretat rolul principal al personajului titlu, o prostituată care încearcă să-și schimbe viața pentru binele fiului ei adolescent. Pasolini a fost impresionat de talentul și forța interpretativă a Annei Magnani și a apreciat contribuția ei la film. Pe parcursul colaborării pentru „Mamma Roma”, se spune că Magnani și Pasolini au dezvoltat o relație de respect reciproc și admirație artistică profundă.

Anna Magnani a fost căsătorită cu Goffredo Alessandrini, un regizor italian de film. Cei doi s-au căsătorit în anul 1935 și au avut un fiu împreună, pe nume Luca, născut în 1942. Căsătoria lor s-a încheiat prin divorț în 1950. După despărțirea de Alessandrini, Anna Magnani a continuat să-și desfășoare cariera cu succes și și-a crescut fiul singură. Ea a fost cunoscută pentru independența și forța ei de caracter în viața personală, precum și în cariera artistică.

By Bob Collins/National Portrit Gallery

Debutul în teatru și film

Primii pași în lumea spectacolului i-au fost ghidați de bunicul său, care o înscrie la o școală de teatru. Aici, a descoperit vocația ei pentru actorie și a avut ocazia să se exprime liber și creativ. Anna și-a început cariera pe scenele teatrelor romane, unde a atras atenția cu talentul său remarcabil. Anna Magnani a devenit cunoscută pe plan internațional datorită unor filme precum „Roma, Città Aperta” (1945) și „La rosa tatuata” (1955), acesta din urmă aducându-i celebritatea și recunoașterea pe scena cinematografică internațională.

Oscarul

Momentul culminant al carierei sale a venit în 1956, când Anna Magnani a câștigat premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul din „La rosa tatuata”. A fost un moment istoric, deoarece a fost prima actriță italiană care a primit acest prestigios premiu.

Filmul a fost regizat de Daniel Mann și a fost bazat pe o piesă de teatru omonimă scrisă de Tennessee Williams.

Povestea filmului se concentrează pe istoria Serafinei Delle Rose, o femeie de origine italiană, văduvă și profund devotată soțului ei decedat, Rosario. Ea trăiește într-un mic oraș din sudul Statelor Unite, iar viața ei este marcată de durerea pierderii soțului și de dragostea neîmpărtășită pentru el. Premiul Oscar câștigat de Anna Magnani a fost o recunoaștere a interpretării sale puternice și emoționale în acest rol. Performanța sa a fost apreciată de publicul și critici deopotrivă, aducându-i laude pentru abilitatea de a transmite cu atât de multă profunzime și autenticitate emoțiile complexe ale personajului Serafina. Această victorie a consolidat reputația ei ca o actriță de excepție și a confirmat contribuția semnificativă a Italiei la lumea cinematografiei.

Pe lângă premiul Oscar, ea a câștigat și alte premii importante în cariera sa, printre care se numără:

  • Premiul David di Donatello: A primit de trei ori acest prestigios premiu italian pentru cea mai bună actriță, în anii 1948, 1950 și 1955.
  • Coppa Volpi pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Veneția: A primit acest premiu în 1955 pentru rolul din filmul „La rosa tatuata”.
  • Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță străină: A fost nominalizată pentru această categorie în 1956, pentru rolul din „La rosa tatuata”.
  • Premiul Nastro d’Argento: A primit acest premiu italian de film pentru cea mai bună actriță de trei ori, în 1955, 1956 și 1960.
  • Premiul Jussi pentru cea mai bună actriță străină: A fost recunoscută pentru rolul din „La rosa tatuata” în cadrul acestui premiu finlandez în 1956.
  • Premiul National Board of Review pentru cea mai bună actriță: A fost onorată cu acest premiu în 1956 pentru rolul său din „La rosa tatuata”.
  • Premiul Globo de Oro pentru cea mai bună actriță într-un film dramatic: A fost nominalizată pentru această categorie în 1956, pentru rolul din „La rosa tatuata”.

Critici, voi…

Anna Magnani a primit elogii și aprecieri la nivel mondial pentru talentul și contribuția ei semnificativă în lumea cinematografiei. Criticii și revistele de specialitate au oferit cu generozitate cuvinte de laudă în adresa actriței italiene:

  1. Variety Magazine: „Anna Magnani nu este doar o actriță, ea este o forță a naturii. Ecranul așteaptă de mult o prezență de genul ei. Interpretarea ei în ‘Roma, Città Aperta’ este o adevărată realizare.”
  2. The New York Times: „Anna Magnani reușește să transmită o gamă completă de emoții într-un mod atât de autentic și sincer încât publicul nu poate să nu fie captivat de prezența ei pe ecran.”
  3. Cahiers du Cinéma: „Anna Magnani este pur și simplu uimitoare. Ea aduce o autenticitate incredibilă fiecărui personaj pe care îl interpretează. Fiecare privire, fiecare gest sunt atât de autentice, încât te poartă în inima fiecărui rol.”
  4. Film Quarterly: „Anna Magnani este una dintre cele mai puternice și autentice actrițe pe care le-a văzut vreodată cinematografia. Ea nu interpretează doar roluri, ci trăiește fiecare emoție într-un mod care te ajunge profund.”
  5. Premiile Academiei de Film din Italia: Anna Magnani a primit numeroase premii David di Donatello și Nastro d’Argento de-a lungul carierei sale pentru interpretările sale excepționale.

Capăt de drum…

Anna a continuat să strălucească pe scena internațională, câștigând numeroase premii și nominalizări. Cu toate acestea, destinul i-a fost potrivnic, iar ea a trecut în neființă la doar 65 de ani, la 26 septembrie 1973, lăsând în urma ei o moștenire de neuitat în lumea cinematografiei. Actrița a suferit un atac de cord fatal în locuința sa din cartierul Trastevere din Roma și a fost înmormântată în Cimitirul Comunale Monumentale Campo Verano, situat în partea estică a Romei. Aici, se odihnește alături de mulți alți artiști și personalități ale culturii italiene.

Anna Magnani a fost o forță a naturii, cu o sensibilitate rară pentru emoțiile umane. Povestea ei este un testament al puterii de a transforma adversitățile în artă și de a transmite emoții sincere prin performanțele sale memorabile.

Tennessee Williams: “Trandafirul tatuat” (IV)