Primele decenii ale secolului al XX-lea se desfășoară sub auspiciile unei efervescențe creatoare extraordinare, concentrată pe dorința de a găsi noi modalități de expresie care să scoată cât mai lucid în lumină conștiința umană, zguduită de fantoma nefastă a Primului Război Mondial. Coborârea în straturile profunde ale ființei, pentru a găsi resursele necesare unei supraviețuiri spirituale adecvate, va fi posibilă cu ajutorul psihanalizei freudiene, care se va dovedi o sursă de inspirație și o metodă infailibilă în inovarea tuturor domeniilor artistice, și nu numai. Pictura, literatura, dar și sociologia, psihologia și filozofia se reinventează, iar intelectualii vremii se vor dedica în totalitate condiției umane, în ceea ce are ea mai sensibil: căutarea de sine.
Dacă situez dragostea deasupra tuturor, este pentru faptul că dragostea reprezintă pentru mine cea mai disperată stare a unei legături amoroase.
În această atmosferă se formează întâi ca medic psihiatru, apoi ca artist și scriitor, André Breton (19 februarie 1896 – 28 septembrie 1966), devenind, după o scurtă perioadă în care a cochetat cu nonconformismul dadaismului, unul dintre promotorii suprarealismului, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí. După un timp, excentricul Breton a formulat o serie de obiecții la adresa dadaismului, declarând: „Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră. Lasă-ți viața ușoară, lasă-ți ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum”, revenind la suprarealism, pe care îl considera adecvat spiritului său pasionat de subconștient și instinctualitate, ca resurse intime ale creației.
Toată viaţa, inima mea a tânjit după un lucru pe care nu-l pot numi; unii îi spun fericire.
Meritul său constă în redactarea manuscriselor literare care au dat acestui curent profilul uneia dintre cele mai importante mișcări literar-artistice ale Occidentului, marcând un salt enorm în evoluția conștiinței umanității.
Suprarealismul este automatism psihic pur prin care se exprimă, fie verbal ori în scris, sau în altă modalitate, adevărata funcţie a gândului. Gând dictat în absenţa oricărui control dictat de raţiune şi în afara tuturor preocupărilor morale şi estetice.
Iarba roșie
Iarba roșie, aurul marilor pălării marine
Compun pentru fruntea ta muzica și penele
Infernului. Pe drumul tău înălbesc nicovalele
De se face frumos în inima ta ce tună pe rinichii tăi
Niciodată valea iubirii! Printre frunze dispar
Trenuri prinse cu lassouri de brumă…
Sânii spre ale cascadelor spumă
Să le întorci etern: lumina este tot ceea ce îmbrățișez.
Cometă a râsului, pleacă unde neantul te cheamă,
Deschide picioarele tale ca un evantai sau o inflorescență;
Doar tu stii să-mi faci primăvara în sânge și apă.
Balanțele vietii, cu tine pe post de braț.
(traducere de Yigru Zeltil și Adrian Grauenfels)
Citiți și Tristan Tzara… Dada c’est moi

Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.