Joc imaginar
mă joc cu gândurile uneori…
le pun să deseneze în culori
ori să se scrie pe hârtie;
docile,
precum niște școlari începători,
stau așezate cuminți în bănci,
în colțuri de memorii,
însă-n esență rămân precum niște copii:
când potolite, când năbădăioase,
se-mpiedică-n tristeți,
renasc în bucurii,
mai fug adesea,
dar se întorc sfioase…
din arhiva personală
déjà-vu
un-doi-trei un-doi-trei
la singurul bal
acela din vis
cu tine-am plutit
într-un vals-paradis
acum s-a închis
mor și eu
mori și tu
déjà-vu
sună familiar în timpane
gândul care adoarme
mor și eu
mori și tu
déjà-vu
cu ecouri din altă eră
o istorie cronicizat-efemeră
mor și eu
mori și tu
déjà-vu
când mă rog
sună-nfundat a necrolog
și-mi răspunde ecou
o sală de bal
cu pereți de cavou
un-doi-trei un-doi trei
spre tine alerg
strânge-mă-n brațe
așază-mă-n cerc
acum în sfârșit
încep să-nțeleg
Citiți și „Vineri sunt îndrăgostit”
