„Adriana, nu mai are rost să discutăm. Ce Dumnezeu este atît de greu de înțeles? S-a terminat.”
Îi alunecă telefonul din mînă. Îl recuperă dintre picioare, reuși în ultimul moment să se înscrie pe prima bandă, întoarse la dreapta și încetini.
„Am crezut că ceea ce este între noi poate ajunge undeva dar se pare că m-am înșelat. M-ai înșelat chiar în timp ce știai că eu sunt gata să divorțez. Acum îmi dau seama că am fost un mare idiot. Renunțam la o femeie pentru care simt cu adevărat ceva pentru o pasiune de moment. A fost suficient să te văd în pat cu individul ăla, celălalt amant al tău, – ”La naiba, poate unul din ceilalți amanți ai tăi”, îi trecu lui prin minte – pentru a mi se limpezi mintea. Să îmi dau seama ce tîmpenie eram pe cale să fac.”
Din telefon se auzi un glas pițigăiat ce aducea a plîns.
„Nu are rost să plîngi, sunt de prisos explicațiile. Așa că te rog să nu mă mai cauți, să nu mai încerci să mă contactezi, nu îmi scrie, nu mă suna. Nimic. S-a terminat. Înțelegi?”
Telefonul continuă să verse plîns.
„Văd că nu este chip să mă înțeleg cu tine în vreun fel. Așa că închei aici. Adio!”
Termină apelul și închise telefonul de tot.
Continuă să ruleze mașina încet.
„Ce dracu’ o fi fost în capul meu? Am o splendoare de femeie lîngă mine și mie îmi arde de altele. Într‑adevăr, în ultima vreme nu prea au mai mers lucrurile ca pe roate între mine și Claudia dar dacă stau să mă gîndesc bine, este de înțeles. Cum dracu’ să meargă dacă mie îmi ardea de futut cu alta? Mă întreb cum de nu s-a prins Claudia, că au femeile un al zecelea simț ceva de speriat. Măcar în pat și tot trebuia să își dea seama. Cum naiba să mai fac sex cum trebuie cu ea dacă veneam stors de la Adriana? Ptiu, uite că am terminat-o cu ea și tot îi mai zic pe nume. Minte de bărbat. La naiba.”
Întinse mîna, luă un pachet de țigări, îl duse la gură, apucă filtrul unei țigări și o trase afară. Așeză pachetul la loc și aprinse țigara. Așeză mîna pe volan și continuă să conducă.
„La cîte are pe cap cu munca, săraca, îmi închipui că nu a avut timp să se prindă de ceva. Tot e bine. Ideea e că mor de rușine să mai apar în fața ei după ce am făcut, mă simt ca un cur. Sper să treacă chestia asta fără să răsufle ceva, chiar nu vreau să o pierd. Ce dracu’ mi-o fi trebuit mie alt cur de femeie? Amanți? Nu-mi dă Claudia tot ce vreau, nu face și pe naiba-n paișpe să mă satisfacă? Cap sec și dobitoc.”
Înjură ca la ușa cortului, noroc că erau geamurile închise, altfel făcea un spectacol de toată frumusețea.
*
Ajunse în fața blocului, parcă și termină țigara. O turti în scrumieră. Coborî, intră în scară și urcă.
„A fost o idee bună cu surpriza asta de ziua ei. Bine că am reușit să pun totul la cale fără să afle ceva. De treabă prietenii ei, au tăcut mîlc. Abia aștept să plecăm în vacanța asta, să ne destindem, să fim iar amîndoi, să se învîrtă iar roțile.”
Dimineață dăduse unuia dintre prieteni o cheie pentru apartament și le spusese tuturor la ce oră să fie la ei. Ajunse în fața ușii, deschise și intră. Merse în sufragerie și-i găsi pe toți acolo.
„Ați ajuns toți?”
„Da, suntem toți.”
„Bun. Hai, faceți liniște că trebuie să apară din clipă în clipă. Eu merg în dormitor și aștept acolo. Cînd apare în ușa sufrageriei știți ce aveți de făcut.”
Ieși și merse în dormitor. Pregăti o ultimă geantă cu mărunțișuri. Pe celelalte le pregătise dimineață după ce plecase Claudia la muncă. La naiba, abia s-a abținut să nu sară pe ea azi-dimineață, așa cum era goală. Îi lăsase gura apă. I s-a pus ceață pe ochi cînd și-a pus chiloții ăia negri de mătase, ce fel i se mișca fundul cînd i-a îmbrăcat.
Se scutură de gînduri. Se auzise ușa la intrare. Luă geanta în mînă și ieși din dormitor. Se opri în loc cînd văzu că l-a observat.
*
Oboseala își spunea cuvîntul. Ieși din lift, ajunse în fața ușii și trînti geanta. Băgă cheia în broască, deschise și intră.
E ziua ei și idiotul nici măcar nu a schițat un gest dimineață. În urmă cu cîțiva ani o surprindea, mic dejun la pat, cadou, cîte o petrecere în doi, o partidă de sex pe stomacul gol imediat ce au deschis ochii. Astăzi, nimic. Idiotul! Abia dacă a băgat de seamă lenjeria sexy pe care a îmbrăcat-o. a umblat goală prin fața lui și nu a schițat nici un gest.
„Ce Dumnezeu e bezna asta aici? Au… să-mi…!”
Apăsă comutatorul și lumina îi arătă ce lovise cu piciorul. Două valize mari. „Ce dracu’ caută valizele astea aici? Cine o fi venit, că nu așteptăm pe nimeni?” Doar nu o fi chemat idiotul pe cineva tocmai astăzi, de ziua ei. Nici nu a băgat-o în seamă și acum îi mai aduce și cine știe pe cine pe cap.
Se uită puțin la șifonierele alea portabile și cînd dădu să se îndrepte spre dormitor îl văzu. Mai avea o geantă în mînă. Se opri în loc cînd o văzu.
*
„Ce e cu valizele astea?”
„Nu știu dacă e vreo cale ușoară și frumoasă ca să-ți spun, așa că îți spun direct. Te părăsesc.”
„Ce?!”
„Da. Explicațiile nu își au rostul, pur și simplu m-am săturat, cred că și tu ai băgat de seamă că de ceva timp relația noastră nu mai merge. Decît să continuăm așa mai bine ne vedem fiecare de drumul lui.”
Claudia se uită la el și încercă, aidoma unui personaj dintr-un film de prost gust, să își dea seama dacă ce aude e real sau nu. El lăsă geanta din mînă, o așeză lîngă celelalte și porni spre sufragerie. Deschise ușa și dispăru. Claudia stătu cîteva secunde țeapănă ca o statuie după care își recuperă luciditatea strivită de uimirea momentului și porni după el cu pași mari. Ajunse în ușa sufrageriei și intră.
*
„Surpriză! La mulți ani, Claudia! La mulți ani!”
Din toate părțile, strigăte de bucurie, urări, zîmbete, rîsete. Prieteni de-ai ei, de-ai lui, comuni, strînși la un loc. chiuiau și strigau.
Se apropie de ea, o luă în brațe, îi mîngîie fruntea, îi cuprinse ceafa și o sărută apăsat, o sărută așa cum nu o mai sărutase de mult. Cei din jur aplaudau, rîdeau și fluierau.
„Ai reușit să mă surprinzi cum nu mă gîndeam că ai să reușești să o faci.”
„Meritul este și al prietenilor noștri. Eu am gîndit surpriza dar nu puteam să o pun în aplicare singur așa că le-am cerut ajutorul.”
În jur prietenii stăteau de vorbă, beau, petreceau deja.
*
„Dar cu valizele de la intrare ce este?”
„Sunt bagajele pentru excursia în care o să plecăm mîine. Am rezolvat inclusiv la tine la muncă și ți-am obținut un mic concediu. Nu mă întreba cum, important e că am rezolvat. Avem nevoie de asta, nu am mințit cînd am spus că a apărut monotonia între noi. Cred că și tu ai simțit asta. Ăsta e cadoul meu pentru tine, de fapt pentru amîndoi.”
„Azi-dimineață îmi venea să te strîng de gît. Eram goală în fața ta, îmi puneam chiloții ăia negri din mătase cu dantelă, cu lux de amănunte, și tu nu ai schițat măcar un gest. Mă așteptam să sari pur și simplu pe mine iar tu…”
„A fost foarte greu să mă abțin să o fac. Dar poți să fii mulțumită să afli că dacă la prima vedere păream total neinteresat, sub cearceaf eram foarte neliniștit.”
Auzindu-i complimentul ea rîse cu poftă.
„Merg pînă la baie. Mă întorc imediat și îi strunim pe indivizii ăștia, văd că au început să-și facă de cap.”
„Bine”, spuse el.
Înainte ca ea să iasă din cameră, o trase lîngă el și o mai sărută o dată, apoi o plesni ghiduș peste fund. Îi făcu cu ochiul și o împinse afară din cameră.
*
Merse pînă la masa pe care erau băuturile, luă o bere și se așeză pe un fotoliu, așteptînd-o să vină. Băgă de seamă că telefonul pîlpîie pe masa de lîngă ușă. Oare cînd îl lăsase acolo? Îl luă și văzu că are un mesaj nou. Distrat, mai luă o gură de bere și deschise mesajul:
“Claudia, ai rezolvat? I-ai spus? Cînd ai de gînd să-i spui că îl părăsești? Spuneai că vrei să o faci azi. Să știi că eu am găsit o garsonieră de închiriat care ne-ar conveni. Dă un semn și în jumătate de oră vin să te iau cu mașina. Dacă nu, vorbim mîine. Mi-e dor de tine și de trupul tău! Flaviu.”
Lăsă telefonul să cadă, privi în jur și mai luă o gură de bere. Zîmbi strîmb pentru o clipă, se ridică, merse în hol, luă valiza în care erau hainele lui și actele, ieși și închise ușa în urma lui. Ieși din bloc, fluieră la primul taxi pe care îl văzu și se urcă:
„La gară, te rog.”
În grabă, uitase să ia cheile de la mașină.
*
În timp ce taxiul rula, prin cap îi circulau tot felul de gînduri. “Carevasăzică și ea mă înșală. De cînd mama naibii o fi chestia asta? Cum de nu m-am prins?” Rumegă gîndurile. „Adică stai așa, cap de idiot ce ești, cum mama dracului să îți seama dacă tu o ardeai cu alta de rupeai scîndurile de la pat?”
„Ați spus ceva, domnule?”
Își dădu seama că a vorbit cu voce tare.
„Nu, nu, mă gîndeam la ceva și am vorbit fără să îmi dau seama.”
Taxiul își continuă drumul.
”La dracu’. Ce e de făcut? În momentul de față ea nu știe nimic. Dacă nu aveam telefoane identice nu l‑aș fi luat pe al ei și nu aș fi citit mesajul ăla. Ideea e că nu a refuzat vacanța ceea ce înseamnă că există posibilitatea ca ceea ce e între ea și tipul ăla să nu fie ceva foarte serios sau să scîrțîie. Exact cum s-a întîmplat în cazul meu. Deci s-ar putea să îți poți salva căsătoria, tîmpitule!”
Mai rumegă gîndurile vreo cîteva secunde după care îi spuse șoferului:
„Întoarce, te rog. Mergem înapoi.”
Taximetristul dădu din cap că a înțeles și întoarse.
“O să inventez ceva pentru cît am lipsit acum, o să mergem în vacanță și acolo o să mă conving dacă căsătoria noastră poate fi salvată. De fapt, la dracu’, o să fac tot posibilul să fie așa. O să îi arăt cît de mult înseamnă pentru mine. Cît despre sex…”
Zîmbi larg la imaginile și ideile care îi răsăriră în minte.
Ajunse din nou în fața blocului, plăti, îi spuse șoferului că nu este nevoie să îl aștepte și urcă. Intră în casă, lăsă geanta lîngă celelalte valize și merse în sufragerie.
*
„Unde ai fost, iubitule?”
Îi sări în brațe și îl sărută apăsat fără să îi pese că prietenii lor sunt lîngă ei și îi văd.
„Am coborît pînă la mașină să verific cîteva treburi. Să mă asigur că este totul în regulă pentru drum.”
„Puteai să faci asta și după ce pleacă ei.”
O privi în ochi, cu subînțeles.
„Crezi că o să am timp de coborît la mașină după ce pleacă ei?”
Claudia se uită la el și chicoti.
*
Două ore mai tîrziu, ultimii prieteni își luau la revedere.
Nici nu apucă ea să închidă ușa că îl simți cum se lipește de spatele ei și o cuprinde cu brațele. Nu întîrzie deloc. Palmele îi apucară sînii. Îi frămîntă prin rochie iar gura i se lipi de ceafă. Răsuflarea fierbinte o încălzea. Simți un fior cum o străbate. Corpul ei își aminti de felul cum o făcea să freamăte prima dată cînd s-au cunoscut.
O apucă de umeri, o suci cu fața la el și îi astupă gura. Se lipi de el și își înfipse degetele în părul des. Le coborî după aceea la catarama de la pantaloni și o desfăcu. Ale lui trăgeau de fermoarul rochiei. În cîteva clipe erau goi. Nu mai era vreme de ajuns în dormitor sau sufragerie, o culcă direct în hol.
Își ridică șoldurile către el și în clipa cînd o pătrunse, înainte de a-l apuca de șolduri și de a-l trage în ea, îi mai trecu un singur gînd prin minte. Că are de șters un mesaj și un număr de telefon din agendă.
SFÎRȘIT
Dacă ți-a plăcut citește și Plîngea de ziceai că se rupe pămîntul în două.
Pe Victor Chircu îl mai găsiți și aici și aici.
