În 16 ianuarie celebrăm… Ziua Internațională a statului degeaba. 

O zi în care să nu faci nimic!? În care nu se sărbătorește absolut nimic, dar care e totuși sărbătoare și atunci trebuie să te odihnești și să sărbătorești prin… a nu face nimic. Ce minune! În vârtejul zilei de azi, atât de plină de evenimente, de neprevăzut, de stres, care te obligă să îți setezi și resetezi permanent capacitatea de adaptare, o șansă nesperată de a opri și a trage pe dreapta. Și, culmea, ea poartă un nume: Ziua Internațională a statului degeaba. 

E o șansă de a încetini tot ce este accelerat în viața ta și de te reîntoarce la pacea patriarhală a începuturilor. În această oază de liniște te poți găsi pe tine însuți și reîncepe un dialog uitat cu întrebări, răspunsuri, mirări și semne de exclamare. Dar oare e bine să nu faci chiar nimic? Omul de acțiune de fiecare zi, conștient de „carpe diem”, poate să devină pentru o zi un leneș absolut? Poate oare opri timpul în loc, lăsând tot ce „trebuie”  uitat într-o inerție absolută? Noi credem că merită să încercați!

Ziua statului degeaba (am scris cu literă mică, să nu cumva să se înțeleagă altceva, Doamne ferește, deși există și State (!) degeaba)  a fost sărbătorită din 1973. Această zi este efectiv despre a face absolut nimic, făcând parte din aceeași categorie cu alte non-ocazii suprarealiste ca  „Non-Ziua de Naștere” sau „Ziua Non-Cumpărăturilor”. Nu există nici un scop sau plan de desfășurare  pentru această sărbătoare inutilă. Pur și simplu relaxare. Nu gândim, nu acționăm. Știți bancul acela: „Ce faci, bade, stai și cujeți? – Ba, tu Mărie, numă stau”… cam așa ceva…

Această zi a fost propusă pentru prima oară de ziaristul american Harold Coffin. Ziua statului degeaba se sărbătorește (asta de chiar!) în 16 ianuarie în fiecare an și a fost înființată cu intenția unei eventuale auto-persiflări prin satiră, a ceea ce Coffin consideră o suprasaturație  de inutile și recent create zile comemorative. Organizația Nothing a lui Coffin  a fost creată simultan cu scopul de a atrage atenția. Cum era de așteptat, organizația nu a ținut nicio singură ședință. Continuarea celebrărilor oficiale a reprezentat o dovadă a eșecului final al lui Coffin.

Totul fiind despre a nu precupeți nici un efort în a sărbători absolut nimic, în Ziua statului degeaba poate fi vorba și de celebrarea vieții însăși. Și a leneșilor, sau a comozilor care cred că viața nu e decât o perpetuă relaxare, pe principiul: „Las-o, că merge așa…” Sau că toate lucrurile au o rezolvare, indiferent de cât te-ai strădui. Sau nu face azi ce poți lăsa pe mâine. Singurele limite în ceea ce privește sărbătorirea ei sunt imaginația și limitele participantului. Ar mai fi niște vorbe de duh:

„Să nu faci nimic e tare greu. Nu ştii când ai terminat.” — Leslie Nielsen

„Cele mai obositoare zile sunt cele în care n-ai făcut nimic.” — Tudor Mușatescu

„Culmea lenei este să te scoli la șase dimineața ca să ai mai mult timp de stat degeaba.” — Tristan Bernard

„Lasă pe mâine ceea ce nu vrei să faci niciodată.” — Pablo Picasso

Ziua aceasta ridică de asemenea câteva întrebări foarte interesante la nivel filozofic. Poate ceva valoros să se ivească din nimic? Depinzând de perspectiva observatorului, Coffin ar fi putut fi sau un David Hume postum sau un ziarist de citat, puțin prea inteligent  pentru binele său.

Un articol de Andreea Livia Davidovici