Nu vi se întâmplă, destul de des în ultima perioadă, ca atunci când ieșiți din cămin să simțiți în aer un iz nedefinit de ceea ce s-ar putea defini drept ”apetit pentru distrugere” ?!
Hmmm … desigur că nici vorbă de așa ceva, simțurile ne joacă frecvent feste, dar ce altă introducere mai potrivită se cuvenea face albumului de debut, Appetite For Destruction, al trupei rock Guns n Roses?! Mai ales că piesa declarativă, de început – Welcome To The Jungle – nu ar avea nici o legătură … Dar să lăsăm apropourile şi sarcasmul.
El poate fi oricine. Poate lua orice formă și orice conținut. Cu atitudinea, parfumul și eu-ul acordate perfect.
Poate fi Beethoven, Eros Ramazotti, Schubert, Queen, Vivaldi, Beatles, AC/DC, Whitney Houston, Carlos Gardel, Guns n’ Roses, Bach, Vaya con Dios, Chopin, Paganini … și numai Dumnezeu mai știe cine. Pentru că este creația lui.
https://www.youtube.com/watch?v=WZpte7z9bkQ
Appetite For Destruction (1987) este albumul care a definit Guns n Roses drept cea mai tare trupă rock a generației lor, reunind forța amenințătoare a AC/DC cu aerul decadent al Aerosmith și cu o insolență plină de miez, reactivă, provocatoare cu note agresive chiar.
Toate justificate și actuale! în ciuda oricăror controverse.
Welcome To The Jungle a fost una dintre primele melodii scrise în linia clasică a grupului reunit la Los Angeles în iunie 1985. „Nu ne-am conformat niciodată așteptărilor, standardelor sau cerințelor comerciale ale cuiva”, spune Slash, compozitorul și chitara solo a trupei. ” This was just rock’n’roll from the street – boom!”
We’ve got fun ‘n’ games
We got everything you want
Honey, we know the names
We are the people that can find
Whatever you may need
If you got the money, honey
We got your disease”
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
