Poate fi oricine. Poate lua orice formă și orice conținut. Cu atitudinea, parfumul și eu-ul acordate perfect.
Poate fi Beethoven, Eros Ramazotti, Schubert, Queen, Vivaldi, Beatles, AC/DC, Whitney Houston, Carlos Gardel, Guns n’ Roses, Bach, Vaya con Dios, Chopin … și numai Dumnezeu mai știe cine. Pentru că este creația lui.
Astăzi – Csárdás!
„Csárdás” (sau „Czardas”) aparține compozitorului italian Vittorio Monti. Piesă folclorică binecunoscută, bazată pe un csárdás unguresc, este o superbă ”retorică” scrisă în 1904. A fost inițial compusă pentru vioară, mandolină sau pian, dar există aranjamente pentru orchestră și pentru o serie de instrumente solo.
Modificările de tempo fac ca piesa să fie demențială, pasională până-n măduvă, cu un rubato care face senzație!
De la pianissimo la fortissimo, ține-te bine.
Te iubesc, David Garrett. Adică Csárdás – Vittorio Monti !
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
