Sorina Rîndașu – Toate aceste atacuri de panică

 

 

toate aceste atacuri de panică

m-am îndrăgostit de galliano și am visat asta

(de fapt am căzut din pat dar mi-era rușine să-ți zic)

 

voiam să-mi pieptene cineva părul

 

vezi de asta l-am tuns pe tot

cele mai greșite mâini au trecut prin el iar acum

arăt ca un băiețel fericit cum ar fi trebuit

 

m-am îndrăgostit de galliano păcat

că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un

vis-trofeu din care nu pot deduce cum

mișc mâna în somn

fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede

 

acum nici măcar nu mai am sens

strâng unghii strâng mâini strâng

poeme mototolite și le vând la kg

 

oamenii le găsesc interesante păcat că eu

nu găsesc oameni doar uși și atacuri de panică

de care fug intrând prin altele

 

poezie cu degete legate

vreau să gust din semnul ăsta de circulație ca

dintr-un episod din liceenii ca dintr-o

poezie de-a lui vișniec

aici nu vorbește nimeni despre confuzii adolescentine

te întrebi ce se întâmplă. de ce se întâmplă

tot mai des

nimic nu poate fi salvat

nu ies din sensurile giratorii decât

aburi și viermi și clipe capsate anapoda într-un dor imens

ești într-un proces aleatoriu un

război între tine și hainele noi ale împăratului

deja am obosit nu se mai întâmplă de la o vreme nimic

atât de grav încât oasele mele

să prevadă cum ajungi lângă oameni

care-ți privesc degetele de la picioare și

se întreabă

dacă ai fi meritat sau nu o vorbă

în plus

 

Citiți și De ce nu poartă îngerii ceasuri – Adrian Suciu