AMINTIRI TEXTUALE CU FEMEI
Autor PAUL ESPIN
I
Raluca – Beton
Era o gagică tare, cu sânii beton. Avea picioarele până în gât. Forme uniforme. Operă de artă! Un zâmbet care te scotea din minți, bineînțeles cu condiția de a fi fost vreodată acolo! În minți adică, deși dacă ai fi fost în toate mințile nu ți-ai fi dorit să fii acolo ci între picioarele ei. Salivai, văzând-o! Tot ce-ți puteai dori ca bărbat. Și ea, a dracu, era lesbiană!
Camelia – Lanț
Părea o tipă cuminte. Nu banală! Simpatică dar nu era genul care să trezească pasiuni nebune. De aceea a fost surprinzător ceea ce am trăit odată ajuns cu ea în pat. Perverșilor, nu vă gândiți la cine știe ce! Nu, pur și simplu aflați într-o acțiune simplă, normală, mi-a zis că-i place să i se vorbească urât! Mi-a cerut să-i spun că-mi place să i-o trag! Nu am putut, nu știu de ce atunci m-am gândit la apa de la veceu.
Valentina – Frunză verde
Pe ea mi-o amintesc într-un mod… așa mai vegetal! Fără să am fluturi în stomac, cu ea am avut omizi pe piept. Așa i-am simțit sfârcurile alea ireal de lungi, ca două omizi. Cred că ar fi putut intra în Cartea Recordurilor cu sfârcurile alea. Mi le amintesc de fiecare dată când dau de versurile lui Nichita. Acelea cu ,,acoperă-mi inima cu ceva, cu o frunză sau mai bine cu inima ta”. Mereu citesc cu o frunză sau mai bine cu … omizile tale!
Elena – Boschete
Am cunoscut-o într-o seară în parcul Herăstrău. După o zi de vară caniculară. O tipă simplă dar eficientă. Micuță și cu sânii mari dar nu moi. Plăcută la palpat. Chiar bună la palpat! Nu știu dacă și la pat pentru că ne-am iubit acolo pe malul lacului după tufe. Și ar trebui să spun bună la boschete. Am făcut baie în lac și apoi ne-am iubit tremurând. De aceea de ea îmi amintesc de câte ori aud expresia ,, a sări din lac în puț”!
